index
Toate Articolele
Personal (106)
Eseuri (68)
Opinii (8)
Reportaje (75)
Locuri (135)
Fotografie si metafora
© Cristina Grigoras     2006-12-09 Categoria: Articole \ Toate


Intrebare : cum ajungi sa treci de primele nivele in fotografie, (pe le-as numi realiste) si incepi pe langa a reflecta, sa exprimi ? E o serie de intrebari, ale caror raspunsuri nu le stiu.

Trecand de la invatarea folosirii creionului, a pozitiei corecte a mainii, a spatelui si a ochilor. Invatarea alfabetului, a insiruirii corecte in primul cuvant sonor, a adaugarii miscarii prin verb sau a ajustarii de adverbe…Dincolo de fraza pe care o legi coerent – se afla o lume care iese sau nu la iveala.

Dincolo de clasa intai si de liceu cand vezi intai cum au facut altii si ce au crezut criticii despre ce au facut altii… Daca ai sansa sa vezi dincolo de lucruri idei, cum alegi cuvintele potrivite, cum le combini sa exprime si sa aiba sonoritate, cum iti rotesti fraza sa loveasca unde trebuie si sa trezeasca o vibratie, un zambet, o aducere aminte, o revelatie ?

Si atunci apar intrebarile : sa vorbesti despre tine sau sa ramai invizibil ? Sa te exprimi sau sa ridici o oglinda ? Pentru ca cred ca orice facem, incepand de la felul in care vorbim sau zambim vorbeste despre noi, fie ca ne dorim sau nu, asa fotografiile noastre pe langa lumea pe care o ascund in ele vorbesc despre noi.

In unele fotografii suntem realisti sau nici macar, nestapanind tehnica atat de bine sa reflectam realitatea perfect. Apoi incepe perioada romantica, ne alegem subiectele si le diferenitem radical de fundal. In perioade furtunoase ne izbeste expresionismul culorilor tari si violente. Uneori ne cuprinde impresionismul cu peisaje neclar definite si subtile. Sau simbolismul si primele incercari de exprimare universala.

Textul literar e ca un melc. Intai vezi suprafata, culorile, simti mirosul poate, daca esti cu adevarat sensibil. Pe masura ce il privesti incepi sa patrunzi la urmatoarele straturi, din ce in ce mai mici pana ajungi la intelesul ultim, universal pe care il imbogatesti cu propria ta fiinta.

Umberto Eco a dechis melcul si i-a adaugat rotatie. Opera este « aperta », se lasa rotita si interpretata de orice cititor, indiferent de cultura sau gen, cititorul fiind cel care ii da sensul ultim. Pot face la fel si in fotografie ?

Un peisaj este o aglomerare de elemente la care suntem sau nu sensibili. De culori la care reactionam sau nu. De idei pe care le vedem sau nu. Din ele selectam si combinam vizual ce ne-a miscat, ce ne-a zis ceva despre lume. Dar … o sa ajunga sa exprime la fel de puternic si in sufletul privitorului fotografia ?

Cum e mai bine ? Sa reflecti exact, lasand natura sa impresioneze cum o face atat de simplu in fiecare zi sau sa le conduci privirea ?

Oare vor aprecia ? Oare vor fi impinsi sa iasa afara din casa, sa lase televizorul pentru a privi pe cont propriu ? Oare vor dori si ei sa creeze ?


© Cristina Grigoras     2006-12-09
Toate drepturile asupra articolului apartin autorului. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din aceasta pagina este posibila numai cu acordul prealabil scris al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii.
Vizionari 4167
Autor Vizualizeaza profil
Articole ale acestui autor Afiseaza
Galeria de imagini a acestui autor Afiseaza
Evalueaza articolul Lasa un comentariu
Ultimele Articole
Reborn...
Viata la tara intr-o alta t...
Joaca cu format mare...
Humanless...
Vederi din Bucureş+i...
Ultimele Tutoriale
"G" ! it is a Canon !...
Exponometru digital...
Nikon Df...
Diafragma ca mijloc de expr...
Pentax, the real thing...
Total Resurse
Fotografi (1)
FotoCluburi (8)
Service-uri (6)
Sali expozitie (1)
Facultati (7)
Ultimele Discutii
Reborn - Cosmin Munteanu...
Viata la tara intr-o alta...
Salonul international de ...
"G" ! it is a Canon ! - C...
Pentax K-1...
© Fotomozaic.ro 2017 Termeni si conditii