|
|
| Kerkyra (Corfu) - Mica Italie a Greciei |
|
|
© Viorel Sabo 2007-08-17 |
Categoria:
Articole \ Toate
|
Era deja iunie, nici un plan nu era facut. Primul val de caldura deja trecuse peste Bucuresti. Era inevitabil… o solutie trebuia gasita. Surpriza a venit din partea sotiei: “Vio!!! Mergem in Grecia! Trebuie sa ne hotaram in seara asta unde…” Pardon? zic eu… “Daaaa!!!” Si asa in seara aceea ne-am apucat de cautat prin oferte. Pentru amandoi era pentru prima data Grecia. Nu stiam ce si cum… Noroc cu prieteni, colegi, ceva mai umblati. Asa ca din Paralia, am ajuns in Halkidiki iar din Halkidiki in Corfu. Insulele din sud depaseau putin bugetul, asa ca ne-am hotarat. Corfu avea sa ramana iar noi aveam pe urma sa ne dam seama ca a fost cea mai inspirata alegere. De ce spun asta? Pentru ca nici unul dintre noi nu e fan inrait al marii. Stiu… are farmecul ei, insa parca tot muntele, tot apa dulce, raman pe locul I in preferintele noastre de concedii. Corfu insa… le are pe amandoua… si munte si mare.
A venit si momentul t=0 si ne-am pornit intr-acolo. Ajunsi seara, cu avionul, din cauza fricii de a merge cu autocarul atata amar de drum, nu am vazut mare lucru dar am simtit aromele din aer… se prevestea ceva mai mult decat interesant.
A doua zi am dat cu nasu de plaja… stiam ca e ingusta (ne-am documentat printre picaturi inainte), dar nu banuiam ca vegetatia e pana la 5 metri de apa.
Intelesi de dinainte de plecare, nu aveam sa pierdem prea mult timp cu plaja si asta se vede acum… Asa ca am inceput sa cercetam dupa statii de autobuz si orar. Si dusi am fost. Kerkyra a fost primul loc in care ne-am oprit. Influentele italienesti se observa, limba italiana rasuna mai des decat cea greaca, pana si forma insulei aduce putin cu cea a “cizmei” europene. Mica Italie a Greciei...
Ce-am vazut si ce pot spune ca m-a surprins... turistii pareau obositi…
pe langa relaxarea pe care o afisau localnicii…
Toate ca toate dar sa trecem si la locurile care m-au impins sa scriu acest articol si asta ca un tribut frumusetii acestora.
Paleokastritsa
E un “must see” daca ajungeti pe-acolo.
L-am vazut si pe Achile.
Mi-as fi dorit ca putinele zile state acolo, sa se scurga mai incet, muuuuult mai incet. Mi-as fi dorit sa nu fi fost prizonierul mijloacelor de transport in comun, al legaturilor dintre acestea. Mi-as fi dorit sa vad fiecare mal al insulei, fiecare plaja, fiecare pietricica. De cateva zile de cand m-am intors incerc sa ma amagesc ca e poate mai bine asa… ca au ramas si pe date viitoare… Ma intelegeti ce spun?
E cert… mi-am lasat o farama din suflet acolo…
|
|
© Viorel Sabo 2007-08-17
|
| Toate drepturile asupra articolului apartin autorului. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din aceasta pagina
este posibila numai cu acordul prealabil scris al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii. |
|
|
|
|
|
|
