index
Toate Articolele
Personal (106)
Eseuri (68)
Opinii (8)
Reportaje (75)
Locuri (135)
Manual de emigrare, partea II
© Alex Radu     2006-12-17 Categoria: Articole \ Toate

Toamna la Paris e superba. Asa va vor spune toate ghidurile turistice.

Este. In primul rand ca nu mai este asa aglomerat de turisti. Nu mai auzi prea des "oh what a pretty bridge...". In al doilea rand mai scapi de lumina dura care te urmareste toata vara.

Problema e ca ai numai cateva ore pentru a fotografia.
Toamna nu dureaza prea mult. Iar sadicii de la primarie strang frunzele cu o viteza demna de invidiat. Implicit ai nevoie de multa perseverenta pentru a surprinde cele cateva zile de toamna.


La nevoie, chiar daca e noapte, tot nu te lasi. Nu degeaba ai venit pana aici, sa te lasi batut


Treptat se schimba si atmosfera. Oamenii devin mai melancolici putin. Cam ca la noi. Parca nu asa tristi, doar un pic mai atenti la detalii. Terasele cam dispar. Incepe vremea micilor carciumi. Mai furi cate o privire din strada.


Pictorii incep perioada de somaj. Raman in urma portretele nedorite, asteptand un cumparator anonim.


Seara pe strazi e pustiu. Cauza nu e neaparat frigul cat mentalitatea. Oamenii sunt mai tematori de intemperii, de boli si de natura in general. N-am vazut pe nimeni sa se plimbe de placere, desi poate ca nu stiu ce pierd.


Muzeele in schimb nu sufera prea tare. Exista luna fotografiei. Louvrul se ieftineste. Atractiile exista. Pentru cei carora le pasa insa.


Suntem la Paris. Moda e prima care tine pasul. Daca nu aici, unde?



Prea mult timp n-am avut. Au fost doar 4 zile in care am iesit. Se apropie momentul integrarii complete, cu grijile de rigoare. Nu poti insa sa nu te uiti in jur si sa incerci sa prinzi senzatia. Ar fi pacat. Ai venit degeaba inseamna daca nu faci asta.

Apoi incepe si ploaia. Nu mocaneasca, nu cumplita. Doar o ploaie. Asa cum ar trebui sa fie o ploaie normala. Cat sa iti aduca aminte ca a mai trecut un an din drum.


E timpul umbrelelor. Nu numai ca nevoie, ci si ca accesoriu vestimentar. Eu tot cu pelerina am ramas. Inca mi se pare mult mai practica. Mai ales seara cand furi cate un cadru la limita expunerii posibile.


Nu uita sa scrii si acasa. Include un element in imagine sa stie cei dragi pe unde umblii. Fie el si un pic neclar. Intentia conteaza. Povestea o inteleg ei.




Te trezesti a doua zi si vezi ca toamna a trecut. Au mai ramas cateva frunze razlete. N-are rost sa te gandesti. Vor tot fi toamne de acum incolo. Poate color la anul. Important este sa nu uiti ca a mai trecut un an.


Altfel risti sa nu remarci cum trece timpul si sa te bucuri de el.

Pentru mine a fost o toamna scurta si frumoasa.

© Alex Radu     2006-12-17
Toate drepturile asupra articolului apartin autorului. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din aceasta pagina este posibila numai cu acordul prealabil scris al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii.
Vizionari 4893
Autor Vizualizeaza profil
Articole ale acestui autor Afiseaza
Galeria de imagini a acestui autor Afiseaza
Evalueaza articolul Lasa un comentariu
Ultimele Articole
Reborn...
Viata la tara intr-o alta t...
Joaca cu format mare...
Humanless...
Vederi din Bucureş+i...
Ultimele Tutoriale
"G" ! it is a Canon !...
Exponometru digital...
Nikon Df...
Diafragma ca mijloc de expr...
Pentax, the real thing...
Total Resurse
Fotografi (1)
FotoCluburi (8)
Service-uri (6)
Sali expozitie (1)
Facultati (7)
Ultimele Discutii
Reborn - Cosmin Munteanu...
Viata la tara intr-o alta...
Salonul international de ...
"G" ! it is a Canon ! - C...
Pentax K-1...
© Fotomozaic.ro 2017 Termeni si conditii