index
Toate Articolele
Personal (106)
Eseuri (68)
Opinii (8)
Reportaje (75)
Locuri (135)
Cum sa construiesti o casa
© Cristi Mirica     2008-02-14 Categoria: Articole \ Toate

Poate c-ar fi trebui sa pun articolul asta la tutoriale. Ca probabil are un sens zicerea cum ca fiecare om, in viata lui tre’ sa zideasca o casa, sa..si-asa mai departe. In fine..

Am plecat intr-o dimineata de sambata, acum cateva saptamani, spre dealurile din jur, nu prea convins, cu sperante mai mult de vreun macro de planta uscata sau vreun environmental portrait de animal iesit la pasune.

Spre stanga, intr-o gradina a nu stiu cui i-am vazut pe dracii de copii de pe ulita. Alexandru, Marinica si Catalina, sor’sa lui Alexandru. Am luat-o usurel spre ei si i-am vazut cum se sfiesc cand ma apropii si pun aparatul la ochi. “Ne face poze” i-am auzit pe baieti susotind intre ei.

Se chinuiau sa faca un fel de vinclu din lemne. Unul trebuia batut in pamant si unul venea deasupra lui perpendicular.

Ce faceti ma aci” i-am intrebat.

Vrem sa facem casuta” si-mi arata mai spre deal, sub o tufa de arin un fel de cusca de caine injghebata din scandurele si cu ceva fan pe post de asternut.

Pai uite, folositi-va de buturga aia pe post de sprijin” si le-am aratat buturuga la 3 pasi de ei, oarecum paralela cu gardul de plasa de sarma.




 

Zis si facut. Au recunoscut ca e o idee buna si s-au regrupat pe langa buturuga.

Casuta din deal fusese facuta de fete. Cu o zi inainte. Catalina si’nca o prietena de-a ei, chemata de maica-sa acasa acum. 

Casuta, casuta dar pentru casuta trebuie lemn. Iar Marinica incearca (nu foarte delicat) sa-i explice fetei cum c-ar fi mai bine sa strice casuta aia ca sa faca ei alta. Fata evident, nici nu vrea s-auda.




Singura solutie ramane gardul. Ceva mai devale, o plasa e mai slabita. Baietii incep sa rupa uluci. Una cate una, in timp ce fata ii ameninta cum ca omu’ ala care are gradina e foarte rau s-o sa fie vai si-amar de fundul lor.

Intre noi fie vorba, oamenii p’acolo intr-adevar devin foarte irascibili cand e vorba de garduri. Mai ales cand e vorba de ruperea lor.

Baietii nu par nicidecum intimidati de treaba asta. Isi vad de treaba mai departe.




 

Imi fac datoria civica (deh!) si le zic sa se potoloeasca cu ruperea gardului. Nu prea convins insa. Astia mici isi vad de treaba razand victoriosi de fiecare data cand reusesc sa mai zmulga o uluca.

O sa vezi tu Alexandrule cum il pune pe tac-tu sa-i faca gardul..

Pe tac’su lu’ Marinica n-are cum sa-l puna ca e plecat la munca in Italia.

Casa incepe sa semene a casa. Ca niste oameni gospodari baietii se ocupa intai de rezolvarea acoperisului. Ca na, daca ai acoperis “interioarele” le faci fara bataie de cap apoi.




E nevoie de mai mult lemn. Plasa de gard e la pamant de tot. Incet incet incepe sa semene a nici nu fi fost vreodata gard acolo. Ma uit oarecum fascinat la verva cu care isi fac treaba, verva care i-a facut demult sa uite de aparatul meu.



 

OK. Gata. Gata acoperisul. Scandurile sunt cam rare. Dracii se-apuca de zmulg iarba uscata din jurul casutei pentru a-l captusi. Cum spuneam, gospodari.

Nu conteaza ca-si tarasc genunchii pantalonilor pe iarba. Pagube colaterale, deh..




Isi privesc satisfacuti opera. Un singur lucru le umbreste bucuria. Jos pamantul e rece si tare. Tare bun ar fi un astesrnut. Si nu se stie de unde, dar fetele in casuta lor au pus fan moale si uscat. 

Decizia e ca si luata. Baietii pleaca hotarati spre casuta din deal sa recupereze fan de-acolo. Se intorc cu bratele pline si cu Catalina alergandu-i cu un bat in mana. 

Fara sa-i convinga prea tare insa.




Aha. Acum mai vorbim. Vorbim de confort. De o casa in adevaratul sens al cuvantului. Si totusi…



 

Casa fara pereti parca nu e casa. Mai ales ca acum e iarna. Iar singura optiune pentru pereti este – ati ghicit ! – lemnul. 

Numai ca s-au cam saturat sa ia lemn cu taraita din plasa de gard stirba. Stagneaza productivitatea.

Si uite asa ajung la ideea initiala. Sa strice casuta din deal. Catalina isi striga prietena sperand ca daca ar fi acolo ar restabili echilibrul de forte. Fara succes insa. Baietii se intorc din deal cu bratele pline de materie prima.




Baietii aseaza cu migala ulucile pe lateral, una cate una, sprijinite de acoperis.

Incep sa se contureze si peretii. Cam ca dintii babei ce e drept, insa tot e ceva.




Ceva dar nu de ajuns. Ulucile ce-au ramas nerupte le fac cu ochiul. Au ramas numai alea prinse mai bine in cuie. Se chinuie si trag de ele. Alexandru intoarce capul spre mine si cu un zambet senin imi zice “…nenea Cristi…?”.

Stiu ce vrea. Si le zic ca nu, nu-i ajut sa rupa gardul.




Cumva izbutesc singuri. Gata, acum au si perete, au si acoperis captusit cu iarba si au si asternut moale de fan. Nu mai conteaza ce zice Catalina.

Ii las tolaniti in casuta. Incantati nevoie mare de realizarea lor. Si fericiti. Si fara grija de consecinte. Fara griji in general...






© Cristi Mirica     2008-02-14
Toate drepturile asupra articolului apartin autorului. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din aceasta pagina este posibila numai cu acordul prealabil scris al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii.
Vizionari 5614
Autor Vizualizeaza profil
Articole ale acestui autor Afiseaza
Galeria de imagini a acestui autor Afiseaza
Evalueaza articolul Lasa un comentariu
Ultimele Articole
Reborn...
Viata la tara intr-o alta t...
Joaca cu format mare...
Humanless...
Vederi din Bucureş+i...
Ultimele Tutoriale
"G" ! it is a Canon !...
Exponometru digital...
Nikon Df...
Diafragma ca mijloc de expr...
Pentax, the real thing...
Total Resurse
Fotografi (1)
FotoCluburi (8)
Service-uri (6)
Sali expozitie (1)
Facultati (7)
Ultimele Discutii
Reborn - Cosmin Munteanu...
Viata la tara intr-o alta...
Salonul international de ...
"G" ! it is a Canon ! - C...
Pentax K-1...
© Fotomozaic.ro 2017 Termeni si conditii