index
Toate Articolele
Personal (106)
Eseuri (68)
Opinii (8)
Reportaje (75)
Locuri (135)
Baciu
© Cristi Mirica     2008-07-15 Categoria: Articole \ Toate





Baciu e personajul meu preferat, fotografic vorbind. Probabil din cauza mustatei ascutita la capete. Sau a ochilor vii.
L-am vazut de dimineata, cand coboram cu fi'mea catre biserica, s-o duc la impartasit.
Statea ca de obicei, pe banca din fata portii, rezemat de gardul de uluci - odata vopsit in verde. Avea nelipsita basca roasa pe cap si o camasa galbena si ea cu gulerele roase.

Am oprit in dreptul lui si i-am zis ca veau sa-l vizitez mai tarziu. De doua ori i-am zis. A doua oara mai rar, sa-i las timp sa citeasca pe buze. Nu mai aude mosu.
"Bine bine" mi-a raspuns peltic, zambind cu dintii sclipitori de metal stiind probabil ce-l asteapta. Adica stie ca de cate ori il prind si am aparatul, ii fac poze. Cred totusi ca nu-i displace pentru ca e destul de cooperant.

M-am intors destul de tarziu de la biserica. Baciu nu mai era pe banca. Am coborat in beci, am scos o sticluta de tuica, mi-am luat geanta pe umar si-am plecat catre casa lui. Am intrat in curte si am pus geanta si sticluta de tuica pe masa lunguiata acoperita cu musama roz, pe care zaceau trei ligheane de tabla, cu gura in jos.





Nu-mi venea sa strig. M-am dus catre spatele casei, prin stanga. Am dat de un fel de bucatarie, cu un pat mic, o soba de teracota rosie cu plita de gatit si un dulap de lemn pe care trona un aparat de radio vechi. Nu era inauntru.
Am plecat mai departe catre spatele casei printr-un fel de coridor marginit de o parte de o insiruire de lopeti, furci si oale de pamant ars, agatate in gard. Am dat pe portita mica catre grajd. Nu era nici acolo. Numai cainele mirat ce incepu a latra curajos.





M-am intors si am urcat in casa. Baciu dormea pe pat. Basca tot pe cap si isi mai pusese o haina peste camasa galbena dar dormea neinvelit. Destul de racoare in casa. Am iesit usor cu spatele si am coborat la masa din curte sa iau aparatul si sa trag cateva cadre prin batatura. Bucataria, furcile, grajdul.

L-am trezit pe Baciu' scuturandu-l incet de umar. A ridicat capul buimac ca din somn. I-am zis sa stea linistit. S-a ridicat pe marginea patului. "Sunt bolnav...ma doare mainile...ma durea si picioru' da' acuma ma doare numa' mainile".
Pe pat sunt perne cu fete colorate. Pe peretele din spate tabloul cu mosu si femeia lui in tinerete.

Ii zic ca i-am adus o tuica. "Bei ?" il intreb si se rusineaza ca o fata mare in timp ce accepta. Mi-ar fi placut sa stam acolo in camera aia intunecata la povesti la baut tuica si la facut poze. Dar mosu coboara dupa pahar la bucatarie si hotaraste sa ramaneam la masa din curte. Bucataria asta o constructie mai noua, cu un fel de fatada din geam armat, verde, prins in cadre de metal. Printre cadre si geam cineva a asezat frumos randuri randuri ambalaje de bomboane decolorate de la soare. Poate nepotii. Poate chiar Baciu.



Vine cu o ceasca de pamant pe care o clateste cu ceva apa. II torn tuica. Nu bea imediat cum m-as fi asteptat ci ne apucam la povesti. Mosu pe scaun, eu sprijinit de masa. Masor cu exponometrul in fata lui si intinde mana sa ma ajute.

Baciu merge pe 77 de ani.
Imi spune ca boala a luat-o de la baraj. Barajul de mai sus de Bradet, de captare a apei Valsanului catre barajul Vidraru. A fost intai o raceala la plamani. Apoi reomatism. Apoi i-a atins si urechea. Si doctorii i-au zis ca o sa aiba probleme cu auzul la batranete.
"Nu mai aud" imi zice mosu si imi povesteste ca daca merge pe drum si o masina claxoneaza la doi metri in spatele lui, n-o aude.

A lucrat 13 ani la baraje si apoi s-a pensionat din cauza bolii.In ultimii ani la barajele de pe Arges, in partea de jos, ca fierar betonist. Dar multa vreme la barajul de la Bradet. Munca multa si mancarea putina erau la ordinea zilei. Si ploaie. Si apa. "Animalul il feresti de ploaie ca ti-e frica ca raceste si moare. da' pe noi nu ne ferea nimeni".

Ia prima inghititura din ceasca de tuica. Il intreb daca ii place. "Daaa....buuunaa...are tanti Anicuta o tuica buna, d'a n-o scoate". Tanti Anicuta e soacra-mea si mosu mai ajunge pe la noi prin curte de se mai procopseste cu cate un pahar de tuica.
De data asta ii zic ca i-am adus-o chiar pe aia "buna". Ii fac poza si rade stanjenit cum ca sa nu-l prind cand bea.

"Si stomacul. Ca nu mancam. Odata ramasese magazinul ala fara nimic-nimic. Nici bomboane nu mai gaseai de mancare. Am plecat noi peste munte, cu desagii in spate, sa aducem marfa la magazin. Daca le povestesc la copii astia nu ma crede..."
A fost greu si-mi spune ca putea sa lase tot si sa lucreze la colectiv."Ce faceam eu daca lucram la colectiv ? Aveam 4 copii... Si ce pensie aveam? Asa am si eu trei milioane..."

Imi spune mosu ca poate daca ar fi avut mai mult cap ar fi ramas in Bucuresti. La mirarea mea imi raspunde ca a lucrat la o "gradina particulara" zece ani in Bucuresti. In '49. Plus armata facuta pe-acolo pe la un depozit de munitii . Armata periculoasa si grea. Ca unul care pazea depozitul a lesinat si mai avea cativa centimetri in a lovi cu capul peste un focos care sa cada pe beton. "Radea tot pe 40 de kilometri...". Si mai pomeneste ceva de trenurile de zeci de vagoane care veneau goale si plecau incarcate cine stie unde.

"Munceam mult. Munceam si cate odata mai faceam schimbu' si la altii. Cand era schimb de opt ore ca la schimb de zece ore nu puteam face asa". Muncea Baciu in varf de munte prin ploaie si nemancat pentru 1000 de lei pe luna." 1000 de lei, atat aveam noi astia de la suprafata". Ai din subteran aveau mai mult si munca era mai usoara. La betonarea tuneluilui, in spate, nu la "front" adica acolo unde se spargea stanca.
Ma uit la palmele mari cu degete groase, sprijinite pe genunchi.
A incercat Baciu sa lucreze in subteran sa castige bani mai multi. Dar n-a putut. Se sufoca. "Stateam langa conductele alea de aer, mai groase decat asta - obiectivul de pe aparat - si trageam aer. A venit maistrul si m-a intrebat "Nea Baciule ce ai ma" si i-am zis ca ma sufoc si m-a dus la dispensar si mi-au zis aia ca sa nu mai cobor niciodata in subteran. Si nu lucram acolo la front ca sa zici ca era praf si ma sufocam. Nu. Eram in spate dar n-am putut".

L-am intrebat daca Baciu ii e numele pentru ca eu eram ferm convins ca e o porecla. Mi-a raspuns sec "da" si a mai luat o gura de tuica.



Mi-am amintit de acum ceva vreme. 3 ani ? Poate mai multi. Baciu venise la noi la coasa. Si ma uitam cu stupoare cu mosu de 70 de ani se tine cu aia tineri de 30-40 de ani.
Imi spune ca si acum mai munceste. Chiar si cu coasa da. Numai ca nu mai poate sta mult in caldura. "Am incercat da' mi-a venit rau asa ca..." Convenim ca are dreptate. Ca n-are sens sa se omoare cu coasa in soarele de vara.

Imi aduc aminte de patul pe care l-am gasit dormind. Si apuc sa-l intreb de mana de femeie.
"Apoi cati ani ai de cand te-ai luat cu Cristina ? Mai mult de 5 ?". Si-i aduc aminte ca numai Andrei al meu are aproape 9 ani.

Imi spune ca a murit acum 5 ani. Femeia lui. Spre rusinea mea nu mi-o amintesc.
"A plecat intr-o dimineata la bar sa cumpere paine. Si a stat de vorba acolo pe scaun, vorbind cu celelate femei. Si a vorbit asa pana ce-a cazut odata. Inima..."
Imi povesteste Baciu ca cu o zi inainte femeia lui fusese la dispensar si ca doctorita de-acolo ii spusese ca trebuie internata imediat. "Tensiunea" imi spune mosul incercand sa explice hotararea subita a doctoritei.
Si ca i-ar fi zis ca a doua zi de dimineata sa ia nu stiu ce pastila. Numai ca femeia n-a luat-o. Sau au uitat. Si s-a intamplat asa.
"Bine, mult nu mai traia. Dar poate...mai traia o vreme" imi zice Baciu' si felul in care imi zice imi spune suficient de mult cat de tare ii lipseste.
N-avea nimic pregatit pentru o eventuala inmormantare. Pentru ca desi femeia era mai in varsta cu 4 ani decat el, se tinea bine. Mult mai bine decat el ce-si taraia bolile. Si uite...

"Nici pentru mine n-am luat nimic" si la auzul acestor vorbe ma incearca un sentiment la fel de sinistru ca la vederea crucilor din cimitire pe care e gravata doar data nasterii, stand in asteptare.

Il intreb daca el a facut casa - si in ideea de a schimba tenta conversatiei. Si-mi raspunde ca da. Fusese casa de lemn si pamant dar n-a mai rezistat. Si-a cladit casa de acum. Dar ca multe alte case o cam ia la vale in urma inundatiilor de acum patru ani.
"Se burduseste. Se duce inaintea mea" imi zice mosu' razand amar...

"E greu fara femeie. Face greseli barbatu' si cand se ia dupa femeie da' parca mai rau le face de capul lui...E greu. Cu sanatate si indragosteala, le faci pe toate. Fara..."
Deja limba s-a desclestat si Baciu are chef de vorba. Isi sustine afirmatiile cu batai prietenoase pe genunchiul meu.

Il rog sa facem o poza-doua in camera unde l-am gasit dormind.
Tuica il face deja mult mai volubil iar mersul e mult mai sigur. Imi spusese ca tuica ii da putere. Si berea. Berea o prefera din pricina stomacului.
"Bine, da' fac cu ceasca in mana".

Il privesc pe patul cu asternut alb. Cu ceasca in mana, cu varfurile mustatii ridicate de zambet si cu tabloul din tinerete in spate. Si trag cadrele incet, pentru ca e intuneric. Si sunt plin de recunostinta in sinea mea pentru omul asta. Poate ca doar i-a placut sa vorbeasca cu cineva. Poate ca i-a placut sa vorbeasca cu mine. Poate ca a simtit si involuntar m-a ajutat sa spun povestea asta.



Ies din cauza auzindu-l in urma spunand razand aproape. "Sa-mi aduci si mie o poza..."

Am plecat cu rugamintea de a nu bea toata tuica de-odata. Si mi-a promis ca nu. Iar eu i-am pregatit poza promisa.








© Cristi Mirica     2008-07-15
Toate drepturile asupra articolului apartin autorului. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din aceasta pagina este posibila numai cu acordul prealabil scris al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii.
Vizionari 5085
Autor Vizualizeaza profil
Articole ale acestui autor Afiseaza
Galeria de imagini a acestui autor Afiseaza
Evalueaza articolul Lasa un comentariu
Ultimele Articole
Reborn...
Viata la tara intr-o alta t...
Joaca cu format mare...
Humanless...
Vederi din Bucureş+i...
Ultimele Tutoriale
"G" ! it is a Canon !...
Exponometru digital...
Nikon Df...
Diafragma ca mijloc de expr...
Pentax, the real thing...
Total Resurse
Fotografi (1)
FotoCluburi (8)
Service-uri (6)
Sali expozitie (1)
Facultati (7)
Ultimele Discutii
Reborn - Cosmin Munteanu...
Viata la tara intr-o alta...
Salonul international de ...
"G" ! it is a Canon ! - C...
Pentax K-1...
© Fotomozaic.ro 2017 Termeni si conditii