index
Toate Articolele
Personal (106)
Eseuri (68)
Opinii (8)
Reportaje (75)
Locuri (135)
Clipa amintirilor
© Ana Tosa     2007-01-06 Categoria: Articole \ Toate

Soare. Cald. Miros de iarba proaspat cosita, sfarsit de vara.
Liniste… si pasul devine domol, sa nu sperie amintirea.

Gard, pajiste

Poruncesti gandului sa taca, sa se intoarca din drum, sa sada cuminte langa suflet, sa-l asculte. Inchizi ochii, te vezi din nou copil. Intr-o alta lume, alt timp... parca in alta viata.
La varsta magica a intrebarilor...

Carcel

Cer. Albastru, inalt, de necuprins... Intinzi mana spre el, ai vrea sa-l atingi sa furi un pic din culoarea lui... sa ai petecul tau de cer, doar al tau!

Cer

Mana mica, nu-l ajunge… las` vei creste mare si  vei putea sa-l atingi, trebuie sa ai doar rabdare... spune adultul de langa tine, zambind. Dar pana atunci? - te intrebi... Ei, pana atunci iti faci tu unul, doar al tau, il inchizi in camera ta si... gata. Hm... nu ajungi nici la tavan, asa ca te multumesti cu un perete, maaare-alb. Si albul devine albastru, violet, verde, rosu, galben… pana se termina culorile din tuburi si pensula se toceste… dar cerul tau nu e gata! Bune si fardurile mamei, au multe feluri de albastru, si ce minunatie... uite cum sclipeste cerul tau! Cine are un cer mai frumos?!

Apa, apus

Zambet fugar in coltul gurii, zambet de amintire...
Rosu, rosu de la urechi... ale tale... sa nu-i fi placut mamei cerul tau? De ce? Doar te-ai straduit atat! Si nici nu ai apucat sa-i dai cerului tau norisori pufosi...
Las` ca incerci alta data, ca doar ti-a dat tata toti peretii de la garaj si ai mult de lucru sa-i acoperi! Si culori, multe-multe... cine este cel mai fericit copil ?
Uiti repede de rosul urechilor...
Verde. De copac infrunzit, si un pic de galben... un pic...

Copac, cer

De ce pot copacii atinge cerul? Eu de ce nu am ramuri si frunze? Vreau si eu! Si ramuri si frunze multe si flori cu albinute si vant care sa ma adie... Nu se poate... si te cam superi.
Totusi, poate un fir de iarba? Nu. Esti un copil, si atat !

Iarba, flori

Ciudati sunt oamenii astia mari, la ei toate incep cu ‘NU’...
Doar catelul te intelege, are doar ‘DA’-uri pentru tine, te asculta si te urmeaza peste tot cat e ziulica de mare... Noaptea nu! Alt nu... Gata, te-ai saturat de atata NU in casa asta... e timpul sa iei o hotarare, asa cum ai auzit ca fac oamenii mari... Te cheama Lizuca si pe catel Patrocle si pleci in dumbrava sa-l cauti pe ‘DA’, sa-l aduci acasa.
Uite Patrocle, vezi, acolo unde cerul se uneste cu pamantul, acolo trebuie sa ajungem... e departe, sa ne grabim...

Cer, copac

Soare, cald, miros de fan... sfarsit de vara, sfarsit de copilarie...

Patrocle in iarba

Raman amintirile drept marturie... si in clipe de ragaz le dai viata. Un zambet fugar iti lumineaza privirea, ai reusit pentru o clipa sare devii copilul care ai fost candva!
Multumesc Amintire!




© Ana Tosa     2007-01-06
Toate drepturile asupra articolului apartin autorului. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din aceasta pagina este posibila numai cu acordul prealabil scris al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii.
Vizionari 12433
Autor Vizualizeaza profil
Articole ale acestui autor Afiseaza
Galeria de imagini a acestui autor Afiseaza
Evalueaza articolul Lasa un comentariu
Ultimele Articole
Reborn...
Viata la tara intr-o alta t...
Joaca cu format mare...
Humanless...
Vederi din Bucureş+i...
Ultimele Tutoriale
"G" ! it is a Canon !...
Exponometru digital...
Nikon Df...
Diafragma ca mijloc de expr...
Pentax, the real thing...
Total Resurse
Fotografi (1)
FotoCluburi (8)
Service-uri (6)
Sali expozitie (1)
Facultati (7)
Ultimele Discutii
Reborn - Cosmin Munteanu...
Viata la tara intr-o alta...
Salonul international de ...
"G" ! it is a Canon ! - C...
Pentax K-1...
© Fotomozaic.ro 2017 Termeni si conditii