In vara am ajuns din nou in Retezat, dupa mai multi ani.

Retezatul e un munte „fotogenic“, datorita combinatiei superbe dintre lacuri (e multa apa, in general...), stanci, bolovani si pajistea alpina, presarata in iulie cu multe flori...

In general, in prima parte a verii ploua mult, asa ca dupa o prima tura cam ploioasa la sfarsit de iunie am mers in acea zona numai toamna si iarna (mai precis, spre primavara). 

Toamna este un peisaj mirific, pajistile alpine sunt aurii, cerul senin si soarele bland – este incredibil, probabil cea mai frumoasa perioada a anului.

Iarna e deja cu totul altceva...totul e sa tii la vant.

Mai presus de toate insa, Retezatul este un munte drag mie, un loc de care te poti bucura in tihna, in timp ce stai pe malul unui lac si te lasi cuprins de frumusetea muntelui.

Fotografia in acest context este incercarea de a surprinde si de a transmite o anumita stare – incercare ce reuseste mai mult sau mai putin. In general fotografiezi astfel de locuri pentru ca esti prea lenes ori pentru ca e pur si simplu imposibil sa le descrii in cuvinte. E greu sa le surprinzi si in imagini, si adesea trebuie sa rezisti tentatiei de a fotografia ca un japonez (tentatie pe care aparatul digital o amplifica, din pacate, foarte mult).

Cateva imagini de la inceput de iulie: