|
|
| Sa nu uitam |
|
|
© Radu Vadan 2007-01-23 |
Categoria:
Articole \ Toate
|
In 2006 s-au schimbat multe lucruri pentru mine. S-au intamplat
multe, poate prea multe si prea repede. Asa ca ar fi fost nefiresc sa
inchei anul cu revelionul tipic cu prea multa bautura si prea multa
mancare, in ceva cabana obscura cine stie unde. Nu am ezitat nici o
clipa sa aleg varianta Viscri. Un loc linistit unde sa pot sa imi pun
ordine in ganduri si sa incep un nou an cu mintea limpede.
Ce stiam
inainte sa merg? Mai nimic. Un sat sasesc partial parasit, unde sunt
multi tigani si o mana de oameni care incearca sa salveze ce a mai
ramas din el. Am ajuns acolo datorita unui amic care este arhitectul
fundatiei MET ce se ocupa de renovare. Am gasit si pe net una-alta
despre sat, mai ales despre istoria sa si despre biserica-cetate
saseasca de acolo. Nu va plictisesc cu istorie, daca vreti cititi aici http://www.samaelwings.com/biserici/viscri.html si aici http://www.itcnet.ro/history/archive/mi … 6/mi10.htm . Oricum am de gand sa va spun ce nu scrie pe net sau in cartile de isorie sau oriunde altundeva.
In
1990 au plecat 200 din cei 300 de sasi, cautand un viitor mai bun in
Germania, si apoi, an de an inca cate o familie sau doua, pana
ce, acum, au mai ramas 23. Da, doar atati. Si din ei, doar o mana mai
locuiesc in sat. Restul sunt la Brasov sau la Cluj, la studii sau la
munca. Rezultatul migrarii a fost dezastruos. Sasii au luat cu ei ce au
putut duce. Restul au vandut sau au abandonat. Inclusiv casele,
frumoasele lor case aliniate ca un sir de perle colorate pe ambele
parti ale drumului cel mare.
Consecinta
a fost destul de fireasca. Au navalit tiganii. Cate 10 intr-o casa in
care inainte locuiau 3-4. Din casele in care nu s-a instalat nimeni,
s-a ars ce s-a putut lua, ca lemn de foc, si au fost uitate. Unele
aveau 400 de ani vechime, si adapostisera nenumarate generatii. Pentru
putinii sasi ce au ramas, aceasta a fost o lovitura grea - au incercat
sa nu se gandeasca la asta, si au lasat fruntile jos. Si pana la urma
ar fi plecat si ei, cel putin cei tineri, si cei batrani ar fi ramas sa
isi traiasca restul zilelor in ce devenise satul lor, in mai putin de
10 ani - o ruina.
Nu
stiu ce a determinat-o pe Karoline sa nu accepte asta. Dar cred ca si
daca l-ar fi renovat cu mana ei, nu ar fi putut sa lase satul sa ajunga
in ruina. A cautat, a luptat, si a adus fundatia in sat. Este vorba de
MET - Mihai Eminescu Trust, o fundatie care se ocupa de conservarea
patrimoniului istoric si cultural romanesc, si este finantata (din
pacate) in majoritate de straini. Este incredibil cat se poate realiza
cu vointa si determinare. Cu ajutorul MET s-au restaurat mai mult de
100 de case, unele din ele cu lucrari majore la structura de rezistenta
si acoperis, si toate, absolut toate, cu o fatada proaspata si
zambitoare. Toate acestea datorita lui Karoline. Si dupa aceasta lupta,
care parea fara sorti de izbanda, nu isi pierde zambetul de pe fata. Nu
stiu daca spera ca va readuce sasi in sat. Nu stiu daca doreste ca
satul sa devina o atractie turistica. Nu imi pot imagina ce o impinge
sa lupte in continuare, casa cu casa, zid cu zid.
Acum
spera sa obtina fonduri pentru restaurarea bisericii, cladire datand de
la 1100-1200, si se cearta cu amicul meu, arhitectul, daca sa o faca
alba cum era la originile sale (de acolo si numele sasesc al satului,
Deutschweißkirch), sau sa o lase in piatra. Oricum va fi, are toata
admiratia mea. O admir pentru ca are un scop mare in viata, pentru ca
nu o intereseaza ca nu vor fi multi aceia care-i vor multumi pentru
ceea ce face, cu atat mai putin tiganii care locuiesc in casele
restaurate, pentru ca nu a uitat saseasca si o vorbeste in continuare
cu cei putini care o mai stiu, si nu in ultimul rand pentru ca are
puterea sa zambeasca mereu.
Sasii
ce au ramas incearca sa isi duca viata cat mai normal. Au un preot
luteran german care vine din doua in doua duminici la biserica, din
Brasov, merg la slujba si ascula predica de un bun simt rar intalnit la
alte religii, asculta orga, canta si ei, si apoi se duc la casele lor
impacati. Mi-a facut deosebita placere sa ma alatur lor la sluba de
anul nou, cand am fost in biserica, impreuna cu preotul, in jur de
18-20 de persoane. Noi eram 4. Slujba e scurta, si mare parte e
constituita din predica. Restul se canta, dintr-o carte care se gaseste
la marginea bancii. Erau cel putin 50 de carti impartite pe banci,
majoritatea probabil nefolosite de ani de zile. Nu stiu dece le mai
impart toate. Poate pentru cei ce nu mai sunt, sau poate pentru cei ce
or sa vina, pentru ca pentru cei din biserica ar fi ajuns poate 10...
Mama lui Karoline ne povesteste ca, daca veneam de craciun, vedeam
biserica ceva mai plina. O spune ca si cum si-ar cere scuze. M-a durut
supararea ei. Mi-a spus-o in germana. Lor nu prea le place sa vorbeasca
romaneste, si nici germana nu ii incanta. Cred ca sufera ca nu mai au
cu cine sa vorbeasca saseasca. Nu cred ca cei tineri o mai invata,
pentru ca nu au cu cine sa o vorbeasca. Si nici nu cred ca vor sa se
intoarca la Viscri dupa ce termina studiile. Pentru ei satul e mort,
sau pe moarte. Desi este unul dintre cele mai importante sate sasesti
din Ardeal, si desi biserica fortificata dateaza din 1100, si desi, in
ultimii cativa ani se fac eforturi considerabile ca satul sa arate din
nou ca pe vremea sasilor.
Pentru
cei ce aveti ocazia, satul se afla la aproximativ 35 de kilometri de
Sighisoara, spre Brasov. Din satul Bunesti este un indicator la
dreapta, de unde mai aveti de mers 8 km pe drum de tara. Eu zic ca
merita. Judecati singuri dupa ce ajungeti. Si daca vreti sa vedeti
cetatea, va va servi de ghid mama Karolinei. O gasiti in sat, pe
stanga, langa stalpul cu o cheie pe el. Fiti draguti si duceti-o cu
masina pana la poarta bisericii, si apoi inapoi acasa. Si nu fiti
zgarciti cu ce lasati in cutia milei, pentru ca puteti fi siguri ca
fiecare banut ajunge in materiale si munca de restaurare.
|
|
© Radu Vadan 2007-01-23
|
| Toate drepturile asupra articolului apartin autorului. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din aceasta pagina
este posibila numai cu acordul prealabil scris al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii. |
|
|
|
|
