index
Toate Articolele
Personal (106)
Eseuri (68)
Opinii (8)
Reportaje (75)
Locuri (135)
Sa nu uitam
© Radu Vadan     2007-01-23 Categoria: Articole \ Toate

In 2006 s-au schimbat multe lucruri pentru mine. S-au intamplat multe, poate prea multe si prea repede. Asa ca ar fi fost nefiresc sa inchei anul cu revelionul tipic cu prea multa bautura si prea multa mancare, in ceva cabana obscura cine stie unde. Nu am ezitat nici o clipa sa aleg varianta Viscri. Un loc linistit unde sa pot sa imi pun ordine in ganduri si sa incep un nou an cu mintea limpede.
Ce stiam inainte sa merg? Mai nimic. Un sat sasesc partial parasit, unde sunt multi tigani si o mana de oameni care incearca sa salveze ce a mai ramas din el. Am ajuns acolo datorita unui amic care este arhitectul fundatiei MET ce se ocupa de renovare. Am gasit si pe net una-alta despre sat, mai ales despre istoria sa si despre biserica-cetate saseasca de acolo. Nu va plictisesc cu istorie, daca vreti cititi aici http://www.samaelwings.com/biserici/viscri.html si aici http://www.itcnet.ro/history/archive/mi … 6/mi10.htm . Oricum am de gand sa va spun ce nu scrie pe net sau in cartile de isorie sau oriunde altundeva.



In 1990 au plecat 200 din cei 300 de sasi, cautand un viitor mai bun in Germania, si apoi, an de an inca cate  o familie sau doua, pana ce, acum, au mai ramas 23. Da, doar atati. Si din ei, doar o mana mai locuiesc in sat. Restul sunt la Brasov sau la Cluj, la studii sau la munca. Rezultatul migrarii a fost dezastruos. Sasii au luat cu ei ce au putut duce. Restul au vandut sau au abandonat. Inclusiv casele, frumoasele lor case aliniate ca un sir de perle colorate pe ambele parti ale drumului cel mare.



Consecinta a fost destul de fireasca. Au navalit tiganii. Cate 10 intr-o casa in care inainte locuiau 3-4. Din casele in care nu s-a instalat nimeni, s-a ars ce s-a putut lua, ca lemn de foc, si au fost uitate. Unele aveau 400 de ani vechime, si adapostisera nenumarate generatii. Pentru putinii sasi ce au ramas, aceasta a fost o lovitura grea - au incercat sa nu se gandeasca la asta, si au lasat fruntile jos. Si pana la urma ar fi plecat si ei, cel putin cei tineri, si cei batrani ar fi ramas sa isi traiasca restul zilelor in ce devenise satul lor, in mai putin de 10 ani - o ruina.



Nu stiu ce a determinat-o pe Karoline sa nu accepte asta. Dar cred ca si daca l-ar fi renovat cu mana ei, nu ar fi putut sa lase satul sa ajunga in ruina. A cautat, a luptat, si a adus fundatia in sat. Este vorba de MET - Mihai Eminescu Trust, o fundatie care se ocupa de conservarea patrimoniului istoric si cultural romanesc, si este finantata (din pacate) in majoritate de straini. Este incredibil cat se poate realiza cu vointa si determinare. Cu ajutorul MET s-au restaurat mai mult de 100 de case, unele din ele cu lucrari majore la structura de rezistenta si acoperis, si toate, absolut toate, cu o fatada proaspata si zambitoare. Toate acestea datorita lui Karoline. Si dupa aceasta lupta, care parea fara sorti de izbanda, nu isi pierde zambetul de pe fata. Nu stiu daca spera ca va readuce sasi in sat. Nu stiu daca doreste ca satul sa devina o atractie turistica. Nu imi pot imagina ce o impinge sa lupte in continuare, casa cu casa, zid cu zid.



Acum spera sa obtina fonduri pentru restaurarea bisericii, cladire datand de la 1100-1200, si se cearta cu amicul meu, arhitectul, daca sa o faca alba cum era la originile sale (de acolo si numele sasesc al satului, Deutschweißkirch), sau sa o lase in piatra. Oricum va fi, are toata admiratia mea. O admir pentru ca are un scop mare in viata, pentru ca nu o intereseaza ca nu vor fi multi aceia care-i vor multumi pentru ceea ce face, cu atat mai putin tiganii care locuiesc in casele restaurate, pentru ca nu a uitat saseasca si o vorbeste in continuare cu cei putini care o mai stiu, si nu in ultimul rand pentru ca are puterea sa zambeasca mereu.



Sasii ce au ramas incearca sa isi duca viata cat mai normal. Au un preot luteran german care vine din doua in doua duminici la biserica, din Brasov, merg la slujba si ascula predica de un bun simt rar intalnit la alte religii, asculta orga, canta si ei, si apoi se duc la casele lor impacati. Mi-a facut deosebita placere sa ma alatur lor la sluba de anul nou, cand am fost in biserica, impreuna cu preotul, in jur de 18-20 de persoane. Noi eram 4. Slujba e scurta, si mare parte e constituita din predica. Restul se canta, dintr-o carte care se gaseste la marginea bancii. Erau cel putin 50 de carti impartite pe banci, majoritatea probabil nefolosite de ani de zile. Nu stiu dece le mai impart toate. Poate pentru cei ce nu mai sunt, sau poate pentru cei ce or sa vina, pentru ca pentru cei din biserica ar fi ajuns poate 10... Mama lui Karoline ne povesteste ca, daca veneam de craciun, vedeam biserica ceva mai plina. O spune ca si cum si-ar cere scuze. M-a durut supararea ei. Mi-a spus-o in germana. Lor nu prea le place sa vorbeasca romaneste, si nici germana nu ii incanta. Cred ca sufera ca nu mai au cu cine sa vorbeasca saseasca. Nu cred ca cei tineri o mai invata, pentru ca nu au cu cine sa o vorbeasca. Si nici nu cred ca vor sa se intoarca la Viscri dupa ce termina studiile. Pentru ei satul e mort, sau pe moarte. Desi este unul dintre cele mai importante sate sasesti din Ardeal, si desi biserica fortificata dateaza din 1100, si desi, in ultimii cativa ani se fac eforturi considerabile ca satul sa arate din nou ca pe vremea sasilor.







Pentru cei ce aveti ocazia, satul se afla la aproximativ 35 de kilometri de Sighisoara, spre Brasov. Din satul Bunesti este un indicator la dreapta, de unde mai aveti de mers 8 km pe drum de tara. Eu zic ca merita. Judecati singuri dupa ce ajungeti. Si daca vreti sa vedeti cetatea, va va servi de ghid mama Karolinei. O gasiti in sat, pe stanga, langa stalpul cu o cheie pe el. Fiti draguti si duceti-o cu masina pana la poarta bisericii, si apoi inapoi acasa. Si nu fiti zgarciti cu ce lasati in cutia milei, pentru ca puteti fi siguri ca fiecare banut ajunge in materiale si munca de restaurare.

© Radu Vadan     2007-01-23
Toate drepturile asupra articolului apartin autorului. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din aceasta pagina este posibila numai cu acordul prealabil scris al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii.
Vizionari 6273
Autor Vizualizeaza profil
Articole ale acestui autor Afiseaza
Galeria de imagini a acestui autor Afiseaza
Evalueaza articolul Lasa un comentariu
Ultimele Articole
Reborn...
Viata la tara intr-o alta t...
Joaca cu format mare...
Humanless...
Vederi din Bucureş+i...
Ultimele Tutoriale
"G" ! it is a Canon !...
Exponometru digital...
Nikon Df...
Diafragma ca mijloc de expr...
Pentax, the real thing...
Total Resurse
Fotografi (1)
FotoCluburi (8)
Service-uri (6)
Sali expozitie (1)
Facultati (7)
Ultimele Discutii
Reborn - Cosmin Munteanu...
Viata la tara intr-o alta...
Salonul international de ...
"G" ! it is a Canon ! - C...
Pentax K-1...
© Fotomozaic.ro 2017 Termeni si conditii