Cum a inceput ? ... pai fara sa-mi dau seama... adica, nu am gandeam, cel putin la inceput, ca voi ajunge aici. Daca-mi pare rau, sau nu, mai, e o vorba, si anume, 'sa nu-ti pare rau pentru ceea ce nu mai e ci sa-ti para bine pentru ceea ce a fost'. Greu sa inghitit vorbele astea, cand inca privirea sufletului mi-e atintita doar si numai intr-o directie, suficient de mult incat mai ca nu observ nimic altceva in jur.
O vesnicie nu tine nimic, dar de fapt, cat e 'o vesnicie' poate sa fie un moment, mai mult poate, o zi, o luna, poate doua , trei, chiar jumatate de an, sau mai multi ani., multi multi ani Toate-s diferite de la un suflet la altu' si sincer, nu pot sa spun in cazul meu cat va fi. Am eu o vorba de data asta, 'orice e posibil' da' s-ar putea sa aiba s-asta niste limite. Varianta cu 'orice are un sfarsit' parca-i mai plauzibila desi-s suficient de incapatanat sa nu doresc sfarsitul, nici macar in agonie. De ce ? ... fiindca te fac sa simti.. sa-ti vina sa urli.. sa.. nu stiu.. sa-ti dai seama ca traiesti desi e departe de ceea ce mi-as dori. Dar, pana la urma, oricat ai zgandari paharu cu apa, pana la urma lichidul din el tot de va linisti si va reveni la starea lui normala ... care-o fi aceea.. ma.. nici asta nu stiu :-)) .. da' ma gandesc la .. un fel de liniste, as zice, in nicun caz sfarsitu'. Timpul in care se-ntampla asta depinde acuma si de gradul de vascozitate al sufletului. Cum aminteam.. de la om la om, de la suflet la suflet, de la vise la vise...

(c) Cosmin Munteanu

Hai , la culcarica ... somn usor si vise frumoase :-)