index
Toate Articolele
Personal (106)
Eseuri (68)
Opinii (8)
Reportaje (75)
Locuri (135)
Un pitestean la Paris
© Cristi Mirica     2007-02-23 Categoria: Articole \ Toate

Am ales titlul asta pentru ca da, sunt pitestean. Desi de ceva vreme traiesc in Bucuresti. Si pentru ca seamana cu titlul piesei lui Sting.

Paris, Paris, Paris....
Nici nu stiu cum sa incep. Poate ar trebui sa vorbesc despre multitudinea de metrouri. Si de statii, unele atat de vechi de ai impresia ca acolo s-a nascut metroul. Ma intreb cum ar fi Londra la capitolul asta.

Nu poti vorbi despre Paris fara sa pomensti de Sena, cu insulele si podurile ei. Si despre Notre Dame. Si despre Sacre Coeur. Locuri ce te izbesc cu arhitectura lor deosebita, locuri inuntrul carora te simti infim sub povara civilizatiei atat de veche.





Dureaza ceva vreme pana te obisnuiesti cu multitudinea de restaurantele si cafenelele, intalnite la orice pas, in orice zona. Cafenele inca pline de fum de tigara, unde oameni obisnuiti ce la noi ii vezi intalnindu’se duminica dimineata la piata, intra pentru a savura linistiti o cafea, intampinati de bon jour’ul omniprezent.





Evident nu poti sa nu pui semn de egalitate intre „Paris” si „Turnul Eiffel.”.
Si nu poti sa te minunezi o clipa de stiinta inginereasca atat de avansata pentru vremea cand s’a construit.
Semn de egalitate este din totdeauna si intre „Paris” si „Orasul Luminilor”. Si numai cand ajungi acolo sus, in varful turnului te copleseste adevaratul sens al acestei sintagme.





Iti dai seama ca esti invadat de un puternic simtamant de „totul e normal”. Vezi asta peste tot in jur. Nu simti prezenta apasatoare a tiparelor. A falsei „conduitei morale”.





Poti vorbi despre multitudinea de stradute de piatra cubica ce croiesc cai printre cladiri cu arhitectura veche. Stradute netede ca si asfaltul dar pastrand textura caracteristica si luciul inconfundabil dintr’o zi ploioasa.





Cand spui Paris spui „in doi”. „Impreuna”. „Aproape”. Spui  „Love is in the air...” Si parca filme precum „Before Sunset” incep sa capete un inteles aparte.





Incet nu te mai minunezi ca viata are un alt ritm. Si ca oamenii nu alearga pe trecerea de pietoni. Si nu sunt tristi si ingandurati.
Nu poti intelege Parisul vizitadu’l ci probabil numai traind acolo, devenid o parte e lui. Timpul meu a fost scurt. Prea scurt pentru a deveni o parte a Parisului dar destul pentru a-si castiga o parte din mine.



© Cristi Mirica     2007-02-23
Toate drepturile asupra articolului apartin autorului. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din aceasta pagina este posibila numai cu acordul prealabil scris al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii.
Vizionari 4810
Autor Vizualizeaza profil
Articole ale acestui autor Afiseaza
Galeria de imagini a acestui autor Afiseaza
Evalueaza articolul Lasa un comentariu
Ultimele Articole
Reborn...
Viata la tara intr-o alta t...
Joaca cu format mare...
Humanless...
Vederi din Bucureş+i...
Ultimele Tutoriale
"G" ! it is a Canon !...
Exponometru digital...
Nikon Df...
Diafragma ca mijloc de expr...
Pentax, the real thing...
Total Resurse
Fotografi (1)
FotoCluburi (8)
Service-uri (6)
Sali expozitie (1)
Facultati (7)
Ultimele Discutii
Reborn - Cosmin Munteanu...
Viata la tara intr-o alta...
Salonul international de ...
"G" ! it is a Canon ! - C...
Pentax K-1...
© Fotomozaic.ro 2017 Termeni si conditii