"   -  Auzi , da` ce-ti plac asa mult bicicletele ? "

"  -         Compensatoriu , nu-mi plac masinile defel  , raspund razand .

Poate pentru ca nu am avut niciodata o bicicleta a mea . Desi visam la una ...rosie .

Un Pegas , da . Al meu  . Avea  o prietena  un pegas alb , ramas de la fratele ei .  

Faceam troc , ea nu prea avea papusi . Asa ca renuntam bucuroasa  la ele in schimbul catorva ture cu bita , pe ulita .

    Si aveam bicicleta tatei , ruseasca , grea , mare . Dar ma descurcam , cu un picior varat pe sub cadru , si lumea  era a mea ! Desi o puteam folosi doar in lipsa posesorului de drept ...pe ascuns . Motivul ?

Genunchi si glezne zdrelite , teme de facut si  vesnicul : " esti fata , ce cauti tu pe ulita la concurs de biciclete ? "

     Abia asteptam sa raman de una singura acasa , ce teme , ce genunchi , ce interdictii ? Sa fim seriosi !

Nu vedeam decat bicicleta , auzeam doar chiotele gloatei de copii  nebuni de afara ! Si incepea distractia . Vuia ulita de strigate , hepaaaaaa , treceeeeeeeee  , si nori de praf ne acompaniau ... 

Finalul nu prea conta , nici cine castiga locul intai . Era bucuria pura a copilului antrenat in joc . Alaturi de alti nazdravani .

  Probabil de aceea imi plac bicicletele  , imi amintesc de copilarie . Si de starea de libertate a acelor vremi .

                        Si le mai pozez , din cand in cand , spre aducere aminte ... "