|
|
| Inapoi la film |
|
|
© Cristi Mirica 2014-07-25 |
Categoria:
Articole \ Personal
|
Am inceput sa cochetez mai serios cu filmul prin toamna anului 2007 – pe vremea aia cu un
Nikon FM2 dupa ce in prealabil fusesem „spurcat” la inceputul aceluias an de un
Pentax incarcat cu Tri X pe strazile Parisului.
Dupa FM2 au urmat tancurile de developare, scanner si ore de migala pentru developat si
scanat. Dar era placut. Si magic.
Cumva, nu stiu de ce m-au atras dintotdeauna cadrele cu forma patrata asa ca prin 2008 am
pus mana pe un Hasselblad 501CM. Si mai placut si mai magic. Si magia asta cu filmul
a continuat asa pana prin vara anului 2011 cand am decis ca este un capitol incheiat
pentru mine. De cateva luni bune aparatele nu faceau decat sa adune praf iar in rarele
ocazii in care le mai foloseam disparuse pasiunea ce-ti da rabdare sa lucrezi cu atentie
si migala astfel ca filmele erau pline de praf si scanarile neingrijite.
Asa ca in vara 2011 m-am despartit (cu greu) de Hasselblad si am construit un sistem
digital decent.
Chestie care m-a tinut fix un an si jumatate pentru ca fotografiile alea patrate facute
de-a lungul timpului si sentimentul avut la vederea lor pe ecran se pare ca atat de tare
m-au marcat incat am revenit. Tot la patrat, evident. Nu mai developez si nu mai scanez.
Ar fi o activitate mult prea consumatoare de timp care sunt sigur ca iar mi-ar eroda
pasiunea asa ca am decis sa ma bucur doar de conceperea imaginilor si vizualizarea lor.
Ce e intre am lasat la altii.
Mi-amintesc la inceputuri cand activam pe forumuri de profil (foarte rar spre deloc in
ultima vreme – incerc sa ma bucur de imaginile ce le vad nu neaparat sa le critic)
comparatii intre costurile pe digital si film ai argumente pro film cum ca e mult mai
ieftin, digitalul avand o investitie initiala mare. Poate, desi depinde si la film in ce
investesti initial. Stim cu totii aparate pe film al caror pret depaseste bine pretul
unui digital de top. Nu , filmul nu e ieftin. Nici consumabilele nici serviciile.
Si nici timpul necesar, mai ales atunci cand nu’l ai.
Mi-a fost putina teama (?) cand m-am gandit sa revin, crezand ca poate e doar o toana de
moment. Dar n-a fost asa, de la incepul lui 2013 pana acum avem – eu si filmul – o relatie
stransa care simt ca o sa dureze.
De ce film ?
Pentru ca totul e altfel. Toamna cu frunzele colorate. In cerul care pe digital lese un
alb/gri continuu aici se vad detaliile norilor. Tonurile subtile ale pielii. Detaliile
din umbe. Filmele cu particularitatile lor pe care nici un filtru software nu le poate
reproduce. Timpul care trece intre executia fotografiei si vederea ei. Astea sunt cateva
motive.
Mai departe sunt cateva fotografii cu personaje ce mi-au trecut prin fata aparatului. Voi dedica un articol ulterior peisajelor.
Carla Alina - scriitoare
Nico - colega
Robert - adolescent rebel
Raluca - pasionata de fotografie
Nea Ion - mester lemnar pe Valea Izei
Ioana - fiica
Monica - actrita
Monica - actrita si papusar
Philip si Mikael - medici chirurgi in Singapore
|
|
© Cristi Mirica 2014-07-25
|
| Toate drepturile asupra articolului apartin autorului. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din aceasta pagina
este posibila numai cu acordul prealabil scris al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii. |
|
|
|
|
|
|
