index
Toate Articolele
Personal (109)
Eseuri (69)
Opinii (8)
Reportaje (75)
Locuri (136)
Despre prietenie
© Alex Radu     2007-04-05 Categoria: Articole \ Personal

Poate te coafeaza sa ne intalnim toti 3 intr-o seara sa 'consensam'. Cred ca ar iesi ceva pe cinste !!

Asa a inceput tot. Data? in jurul a 1 februarie 2002. Timpul? destul de racoros.
Dand curs invitatiei, m-am prezentat regulamentar cu argumente de convingere, sa obtin "consensul". Am lasat acasa aparatul si obiectivele ca mi-era frica ca raman fara ele. In fond, cine stie peste cine dadeam?

Soseste ora intalnirii, nu stiam nici dupa cine sa ma uit. Vad intr-un colt doi fini cunoscatori ai fotografiei, cam pe la 100kg fiecare. Se uita inspre mine. Mai eram cu cineva, asa ca se abtineau sa faca misto prea tare. Incepe discutia. Dispar cantitati enorme de mancare, eu baiat zvelt uitandu-ma socat. Discutia incepe sa curga. Spiritele se incing asa ca scot argumentatia.

"Uite dom'le nu e foarte sharp dar are poezie" le zic eu ca un artist tanar desavarsit. Descumpanire in priviri. "Asta e prost sau se preface" se citea in priviri. Era vorba despre imaginea de mai jos.



Dupa 2-3 politeturi am fost pus la punct cu niste imagini cu diversi pereti de caramizi, pozati in nestire. "Nu e sharp, e mai bun astalalt". Mda, asa parea. Chit ca nici nu cunosteam obiectivul.

Au trecut ani. Parca mai multi decat par matematic. Personajele din discutia de mai sus au mai prins niste kilograme intre timp. De cunoastere evident. Era prima intalnire cu doi oameni care fara sa fi stiut la momentul respectiv mi-au devenit cei mai buni prieteni.
Ce aveam in comun? Nu mare lucru. O marca, niste cunostinte de fotografie, un amic comun si multa tacaneala.

Facem un salt mai in prezent. Putini stiu, insa multe din imaginile pe care le vedeti pe site sau chiar si site-ul acesta exista pentru ca exista un anume Adrian Sorescu. Fara sa stie a fost si a influentat toata viata mea din acel moment.

Eram in nici nu stiu ce an. Ma suna Adi si-mi zice "hai ca e expozitie la TNB". Ma duc plictisit nevoie mare. Cine o mai fi dom'le si acest Bresson. Site n-avea. Sau cel putin pe altavista sau ce foloseam atunci n-am reusit sa gasesc "Breson". Mda. Poze alb negru. Par interesante. Prima poza primul soc. Parea ca ceva nu e in regula. Era vorba de imaginea de aici. Mai fac cativa pasi. Iar. Istoria se repeta. Absolut socant. Si parea obiectiv normal. "Tare asta" cum zicea Adi.

Si tare a fost. Urmarea? Urmarea a fost simpla. Iau niste cadre de pe ultimele filme facute aici ca sa va dati seama singuri de urmari.















Povestea nu se opreste insa aici. Am fost cu el pe munte. O pasiune comuna. Cu timp liber la fel de putin. N-am scos foarte multe imagini din acea tura. Aparatul nou si un diapozitiv mai pacatos m-au pacalit atunci. Totusi un moment imi va ramane toata viata. Eram in Fagaras, soarele rasarea trimitind la culcare noaptea lunga pentru unii. Peisajul? Undeva intre ideal si superb. Si totusi cineva ramanea impasibil. Sau nu chiar. Eu cautam o pata de contrast pe imagine, nu prea aveam prim plan. Geaca lui Adi era tocmai buna. Ma apropii cand ce imi aud urechile? Un somn pufos si duios de ti se inmuia inima.



Desi adormit pe marginea prapastiei, Adi dormea fara griji, ca un copil, departe de nelinistea celorlalti, asteptand un rasarit intarziat. Tinea in maini la caldura un aparat care numai el stie de ce ii place. Cert este ca desi am stat cu grija atunci, n-a picat. Ba chiar s-a intors cu imagini mai faine decat toti de atunci.

Am revenit, anul urmator sau in acelasi an, nici nu mai stiu. Pe un varf care ii e foarte drag. Dupa o zi intreaga de urcat pe o vale destul de greu accesibila, am ajuns cu greu "PE VISTEA ALEXE!!!". Cortul era acasa, n-aveam nevoie dupa spusele lui. A doua zi, intepenit total, ma scol de dimineata "sa prind rasaritul". Execut imaginile standard. Se face 8. Ma duc sa-l trezesc. Poate rateaza imaginile. "Nu ma scol ma, e pacla, nu merita". Hai mai. Nimic. Am mai tras ceva cadre. Se face ora 10. Tot nimic, dormea in mijlocul potecii, imediat sub varf. Vine o familie de turisti. Trec pe langa el, ajung socati langa mine. "Domnul se simte rau?". Nu, din contra zic eu. Pe la 11 se trezeste si el. O luam la vale. Nu mai conta. O imagine mi-a ramas de atunci, facuta seara, nu dimineata.



Mai trec ani. Mergem la munte. Totul incepe bine, apuc sa trag cateva cadre



ca sa aflu ca trebuie sa ne intoarcem din "motive tehnice". Asta e. Ne suim in masina. O saptamana mai tarziu ma duceam la mare. Prinzand cei mai fotogenici maci din viata mea. Daca n-ar fi fost el sa ne intoarcem de la munte probabil ca imaginile de mai jos nu existau.





Stiu ca lui nu-i plac mult vorbele. Si nici multe din imagini. Cert este insa ca astazi e ziua lui si ca nu-s acasa sa pot sa "consensam" sau sa "consemnam". Stiu insa ca desi el nu e constient de asta, oriunde ma voi duce, prietenia noastra a lasat si-o sa lase urme.

La Multi Ani si Merci Adi Sorescu


© Alex Radu     2007-04-05
Toate drepturile asupra articolului apartin autorului. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din aceasta pagina este posibila numai cu acordul prealabil scris al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii.
Vizionari 15840
Autor Vizualizeaza profil
Articole ale acestui autor Afiseaza
Galeria de imagini a acestui autor Afiseaza
Evalueaza articolul Lasa un comentariu
Ultimele Articole
Stufărișul de la ...
Februarie 2023...
Anul cometei?...
Alb-negru la patrat...
Naveta...
Ultimele Tutoriale
"G" ! it is a Canon !...
Exponometru digital...
Nikon Df...
Diafragma ca mijloc de expr...
Pentax, the real thing...
Total Resurse
Fotografi (1)
FotoCluburi (8)
Service-uri (6)
Sali expozitie (1)
Facultati (7)
Ultimele Discutii
Pentax 17...
The Naked Photographer...
(A fost odata) DPReview...
Jazz...
Stufărișul de l...
© Fotomozaic.ro 2024 Termeni si conditii