Fotografiile de mai jos sunt rezultatul mai mult sau mai putin reusit al unei dileme: cum sa surprinzi coloritul superb al padurii, atmosfera de vis ce te inconjoara, si totodata fotografiia sa aiba si un subiect, sa respecte cat de cat anumite reguli de compozitie (mai degraba intuite)?

Tentatia este de a cuprinde in cadru cat mai mult, similar campului vizual. Uneori insa pare preferabila o magine mai concentrata, care sa sugereze intregul. Iata raspunsul provizoriu la dilema mentionata.

Ce mi se pare insa cel mai important este ca imaginile contin in sine bucuria de a fi acolo: