Vulcanii... da...

A trecut mai mult de un an de cand nu ne-am vazut.

Imi spunea Ana atunci ca de fiecare data ii gaseste altfel. Ca sunt intr-o continua schimbare.

Sincer? nu mi s-a parut. Doar "barbosul" de la intrare cred ca avea barba ceva mai lunga si poate putin mai alba... in schimb la fel de politicos si de cumsecade.

Totusi am simtit o oarecare mixtura de singuratate si liniste, fata de forfota pe care asteptam sa o gasesc, chiar daca nu mai era primavara/vara/toamna ci inceput de iarna, cu vant rece de-ti inrosea obrajii. Ma gandesc ca probabil peste zi au calcat doar cativa curiosi pe-acolo.

O bucatica din atmosfera de-acolo in cateva imagini.

Si un cliseu, cu dedicatie celor care au fost indulgenti cu mine si m-au lasat, relativ, in pace, sa culeg cateva cadre.