index
Toate Tutorialele
General (8)
Design vizual (2)
Echipament (23)
Fotografia ca... (2)
Developare (4)
Reparatii (15)
Marirea negativelor
© Alex Radu     2006-12-07 Categoria: Tutoriale \ Toate

Multi poate ca se intreaba: "de ce sa ne complicam cu mariri alb-negru in laborator cand avem imprimante color capabile de aceleasi lucruri, asa cum sustin fabricantii?".

Raspunsurile sunt simple:
- e mai ieftin daca se lucreaza eficient,
- permit o calitate de care un laborator color obisnuit cu greu se apropie,
- durabilitatea in timp mai buna a maririlor argentice,
- permit mariri foarte mari (spre diferenta de minilaburi care sunt limitate la un format maxim al hartiei),
- fac parte - pentru mine cel putin - din partea frumoasa a fotografiei intrucat iti permit sa vezi cum "se naste" imaginea pe hartie.


Cunostinte necesare pentru a intelege acest articol:
- in primul rand: dorinta de cunoastere,
- sa stapaneasca termeni ca:


formatul negativului
scala de diafragme
diferenta intre o baza si un acid (ca pH)
cercul de acoperire al unui obiectiv
notiuni elementare despre prepararea solutiilor, dilutii, filtrari, termometrizare


- Sa inteleaga procesul de expunere si developare al materialelor fotosensibile.




Materialele necesare:
- aparatul de marit
- ceas de expunere (timer)
- accesorii: lampa de lumina din camera obscura, cleme, tavi pentru solutii
- consumabile: chimicale si hartie fotosensibila.

Aparat de marit.
In Romania s-au gasit modele diverse, de la variantele de servieta (UPA rusesti) pana la Durst profesional pt negative mari.
Constructiv sunt 2 tipuri: cele care permit color si cele care permit doar alb negru.
O sa va intrebati: ce sa fac cu cele pentru color?
O sa vedeti avantajul cand ajungem la hartia folosita.


Ca tip de iluminare se folosesc in principiu 2 metode (la cele care se gasesc la noi): cele cu lumina colimata (usor de recunoscut avand 2 lentile enorme pe post de condensor, de exemplu Opemus 5) si cele cu sursa de lumina difuza (cele cu cap color in special sau aparatele mai pretentioase).


N-am sa incerc acum sa enumar diferentele intre diversele modele, diversele avantaje ale unui sistem sau altul ci o sa fac recomandari generale:
- achizitonati un aparat de marit care sa suporte dimensiunea imediat urmatoare negativului de marit (de ex daca aveti negative 24x36 luati unul care sa suporte 6x6, daca lucrati pe 6x6 luati unul care sa suporte 6x9) daca puteti. De ce? Pentru ca pierderea de lumina la colturi e destul de mare si riscati mai putina vignetare daca luati pentru un format superior.
- luati unul cu cap color sau macar cu sertar de filtre. De ce? Pentru ca sa puteti folosi hartie multigrad. Vom arata la locul potrivit subiectul multigrad.


Atentie la urmatoarele aspecte cand il achizitionati:
- sa nu aiba vreun model de bec foarte rar (Philips-urile aditive de ex) care sa nu se mai gaseasca.
- cel mai raspandit filet pentru obiectivele bune de aparat de marit este M39.
- probati sa fie cat mai stabil. Sa nu joace coloana, sa nu vibreze ceva pentru ca veti avea negative miscate la marire.
- Suportul pentru hartie sa fie neted, nu cu gauri sau cu diverse denivelari pentru ca nu va sta hartia plana.


    
A- suport hartie (placa)
B- Transformator
C- Coloana
D- Cap continand filtrele, condensor, etc
E- Manivela reglare inaltime
F- Manivela reglaj focus
G- Filtru rosu
H- Suport negative
I- Loc infiletare obiectiv
J- Obiectiv




Obiectivul aparatului de marit
In general vine o data cu cu aparatul, desi nu e neaparat cea mai buna solutie. Cele mai simple sunt cele cu 3 sau 4 lentile (terminatie "-ar" de exemplu: Trinar), cele mai complexe ajung la 6 lentile (terminatie "-on", ex Componon, Rodagon, Neonon).
Dupa buget. Eu cred ca este unul din locurile unde n-ar trebui facut rabat.
Obiectivul se ia dupa formatul acoperit.
- 50 mm pentru format 24x36,
- 75 - 80 mm pentru 6x6/6x4.5,
- 105 mm pt 6x9 etc.


Daca folositi un obiectiv pentru format inferior la un negativ de dimensiuni mai mari, veti avea reprodusa corect doar o parte din negativ, restul neintrand in cercul acoperit. Daca veti folosi un obiectiv pentru format mai mare pentru un negativ mai mic va trebui sa ridicati foarte mult coloana aparatului pentru a obtine aceeasi marire ca la un obiectiv dedicat formatului respectiv.
Marci foarte bune ar fi de urmarit: Rodenstock (seria Rodagon), Schneider (seria Componon) sau Nikon. Nu va faceti griji, obiectivele de aparat de marit nu trebuiesc supermulti-tratate (ca sa nu zic cotate cum prefera unii) intrucat nu este aproape nici o diferenta (in ciuda aparentelor).


Timerul
Timerul e componenta care permite repetarea identica unei expuneri. Echivalentul ar fi rotita de timpi de la aparatul foto.
Nu prea exista metode ieftine de expunere automata, asa ca un timer e necesar.
Exista si variante de rame de expunere care stabilesc singure timpul de expunere, insa nu sunt de cea mai mare incredere cele la sub 1000 eur.



Aparatul arata destul de simplu: are o rotita pe care se fixeaza timpul (unele avand cursoare separate pentru minute/secunde/sutimi de secunda) si un buton de start. Exsita de asemenea un cablu cu stecker care se introduce in priza si o priza pentru conectarea aparatului de marit la timer. Practic el ii da curent aparatului de marit cat timp este setat. Pentru perioadele cand se face focusul, exista un buton separat care permite furnizarea de curent cat timp se face clarul sau cat se aranjeaza hartia (vom discuta mai jos acest aspect).
La unele aparate de marit timerul este inclus in capul de marire, nemaifiind necesar ca dispozitiv separat.

Lampa de lumina inactinica din camera obscura
Hartia fotografica, spre deosebire de film, nu este sensibila la lumina pe intregul spectru vizibil: rosul sau verdele oliv nu impresioneaza hartia. Implicit lampile de camera obscura au una dintre cele doua nuante.
Personal eu prefer varianta verde oliv, rosul avand tendinta de a exagera contrastul, si cand se iese din laborator sa se vada ca hartia era incorect expusa de fapt.
E simpla din punct de vedere constructiv, fiind o cutie cu un bec, in fata caruia s-a pus un filtru colorat.
Sfatul meu ar fi ca inainte sa aveti incredere in aceasta lampa sa faceti un test prin care sa probati ca hartia sa nu fie sensibila la lumina ei (datorita filtrului care, in timp, se degradeaza).
Testul este simplu: intr-o camera perfect intunecata se aprinde lampa obscura si se pune hartia la o distanta de 30cm (de exemplu) si apoi se developeaza hartia i nmod normal. Procesul de developare este descris mai jos.Daca hartia se intuneca dupa revelare inseamna ca lampa nu este buna.


Tavile (3 bucati)
Tavile sunt de forma dreptunghiulara, de formate diferite, in functie de dimensiunea dorita a hartiei ce se doreste a fi prelucrata. Sfatul este sa nu luati nici prea mici (colile mari de hartie fiind greu de trecut prin solutii) dar nici prea mari (necesita mai mult revelator ca sa se poata obtine un strat de 1 - 2 cm de solutie in tavi. Cele mai bune sunt cele din plastic fin, fara asperitati, fiind cel mai usor de spalat.


Clemele (1 - 3 bucati)
Clemele sunt necesare pentru plimbarea hartiei in tavi si pentru prinderea hartiei umede. Arata ca niste pensete foarte mari, avand diverse forme.
Eu la mariri foarte mari nu le folosesc, utilizand mai degraba niste manusi chirurgicale bine spalate in prealabil.


Am terminat partea de echipament, urmeaza partea de consumabile.


Revelatorul
Revelatorul de hartie are un pH bazic este fratele mai mare al revelatorului de film. Cu putin alte proprietati.
Revelatoare ca Tetenal, Kodak, Ilford, Agfa, toate sunt excelente. Timpul de revelare este, in general, intre 30 sec si 2 minute. Spre deosebire de film, unde revelarea are un timp critic, aici situatia este mult mai permisiva. Revelatorul poate avea si 22 grade, poate avea si 18, hartia poate sta si 1 minut si 30, poate sta si 2 minute.
Cititi prospectul!
In functie de calitatea revelatorului si de stilul de lucru se pot obtine si 30 mp dintr-o solutie 1+9 (100 ml revelator hartie, 900 ml apa).
Epuizarea solutiei este indicata de ritmul din ce in ce mai lent de revelare (fiind necesar de ex 1 minut pentru obtinerea imaginii spre diferenta de 10 secunde cat a fost la prima coala). A nu se folosi pana la epuizarea completa (prin lungirea permanenta a timpului).


Baia de stopaj
Intrucat revelatorul este o baza iar fixatorul un acid, se foloseste ca baie intermediara intre cele doua o solutie diluata de acid acetic. Sau otet pentru cei profani. Concentratia o decide bugetul. Daca vi se pare ieftin otetul, puteti combina 1+1 cu apa sau chiar nediluat. Important este sa nu ajunga revelator in fixator intrucat produce schimbarea prematura a pH-ului fixatorului si implicit consumarea acestuia. In cazul in care nu exista otet, macar apa simpla ca baie intermediara.


Fixatorul
Are rolul de a stabiliza imaginea revelata anterior. Abia dupa fixare se poate aprinde lumina alba in camera (si dupa ce hartia neexpusa a fost pusa bine in pachet) pentru a evalua rezultatele. La fel, timpul si concentratia folosita depinde de marca. La fel, a nu se folosi pana la epuizare (mergeti pe recomandarile oferite de producatori).


Hartia foto
Aici e putin mai complicat. Ca si la hartia de birou exista hartie lucioasa, hartie mata, hartie sidefata, hartie groasa, hartie pe suport plastic, hartie usor maronie, etc. De gustibus. Buget, etc.
Actualmente se mai gasesc 2 tipuri de hartie (exceptand hartiile exotice si scumpe):
- pe suport hartie (FB sau fiber based)
- pe suport plastic (RC sau resin coated)


Dezavantajul hartiei FB ar fi:
- uscarea care necesita o presa (altfel hartia se bucleaza) si
- consumul mai mare de substante (hartia se imbiba si se transporta revelatorul in fixator).


Dezavantajul hartiei RC este rezistenta mai proasta in timp.


Ca model, eu prefer hartia mata/satinata/perlata in detrimentul celei lucioase (desi maniacii definitiei s-ar putea sa prefere varianta lucioasa) pentru ca nu reflecta lumina asa puternic si nu retine amprentele.


Pe langa aspectul hartiei (suprafata) mai este un factor de luat in calcul si gradatia hartiei.
Ce inseamna acest lucru? Arata ce contrast putem obtine pe hartia respectiva. Sunt oameni care prefera pozele foarte contrast (cu alb si negru, fara prea multe nuante de griuri). Acestia vor utiliza gradatia de hartie dura (hard sau very hard ca indicator pe hartie).
Exista oameni care prefera extrema cealalta, pasteluri, multe semitonuri, imagini mai soft. Pentru acestia exista hartie cu contrast scazut. Mai jos este o simulare de moale/contrast normal/contrast sporit pe hartie.



Desi toate trei imaginile contin alb si negru absolut, trecerea de la alb la negru se face din ce in ce mai brusc. Aici este diferenta de gradatie. Nu intru in detalii tehnice.


Exista 2 tipuri de hartie din punctul de vedere al gradatiei: pregradata (si marcata corespunzator, ex hartie grad normal, grade hard, grade soft) si hartie multigrad (unde se poate decide in functie de negativul/subiectul folosit ce gradatie sa se foloseasca). Unii producatori au alt termen pentru multigrad (de ex Variable Contrast).
Hartia pregradata are o definitie mai mare, fiind preferata pentru tirajele de mare valoare datorita rezistentei mai bune in timp.
Cea multigrad este mai usor de prelucrat, avand ca principiu de functionare un sistem foarte simplu: un strat contrast sensibil la albastru si un strat moale sensibil la lumina verde. Din combinarea celor doua (prin interpunerea filtrelor color ale capului sau prin introducerea unor filtre multigrad in sertarul de filtre) reiese gradatia finala a hartiei.
Toti producatorii de hartie multigrad indica in pachet ce setari de filtre colorate (CMYK in general) trebuiesc folosite pentru obtinerea unui anumit grad.
Se formeaza pe capul color filtrarea respectiva. Atata tot!

Preparativele
Se etanseaza perfect o camera sa nu intre nici un fel de lumina. Se sta in camera vreo 10 minute ca ochii sa se poata acomoda. Daca dupa 10 minute nu se observa nici o pata de lumina, atunci camera poate fi considerata potrivita pentru lucru.
Se conecteaza toate aparatele in priza (atentie! pericol de electrocutare!): timerul, aparatul de marit, lampa de camera obscura, etc.
Se curata foarte foarte bine port negativul sa nu aiba praf (eu prefer varianta cu sticla desi este mai greu de intretinut ofera o planeitate mai buna) si se sufla obiectivul de la aparatul de marit. Se insurubeaza obiectivul pe filet.
Se pun solutiile in cele 3 tavi (revelator, spalare intermediara, fixator) intr-o ordine logica, sa se poata lucra cursiv. Daca aveti acces la apa (in baie de ex) atunci o cada mare plina cu apa va servi la spalarea finala. Daca nu, un lighean mare cu apa in care sa fie aruncate pozele dupa fixare inainte de o spalare mai temeinica e indicat de avut.


Se pune filmul la indemana, totul sa fie la indemana si organizat (altfel o sa pierdeti foarte mult timp cautand pe semi-intunericul verde/rosu).
Apoi se stinge lumina complet si se aprinde becul de la sursa de lumina inactinica. O sa dureze putin sa va acomodati dar o sa vedeti ca e suficienta lumina, ochiul se obisnuieste.
Acum se poate deschide pachetul de hartie in sfarsit. In general fata care se expune la lumina este un pic mai lucioasa, spatele colii fiind foarte fin mat.
E nevoie de un pic de exercitiu ca sa recunoasteti care e fata corecta, dar nu e asa greu. Cand deschideti hartia, incercati sa nu rupeti total cartonul si sa nu distrugeti intrucat va trebui sa reambalati totul etans la lumina cand se termina maririle. Inauntru veti gasi mai mult ca sigur o punga de polietilena neagra in care se gaseste ambalata hartia. Aveti grija cand terminati cu marirea sa fie bine inchisa cutia de hartie si sa nu intre lumina inainte sa aprindeti lumina alba in camera.


Expunerea
Marirea este simpla: se ia negativul, emulsia in jos (daca va uitati la film de sus sa scrie ILFORD nu DROFLI) si se introduce in portnegativ. Se aranjeaza sa ocupe cat de cat marginile bine in portnegativ. Apoi se aprinde lumina la aparatul de marit (din timer, are functie speciala), dand diafragma obiectivului de marit pe deschiderea maxima (de ex 2.8) ca sa putem focaliza cu usurinta. Daca filtrul rosu este intercalat sub obiectiv, atunci se da la o parte.
Mai mult ca sigur daca e prima marire, imaginea este neclara. Intai si intai se regleaza inaltimea pe coloana (in functie de marimea hartiei, sa incapa negativul pe coala sa nu fie prea mare) si apoi se face focalizarea din rotita corespunzatoare. O sa fie nevoie de ceva timp pana gasiti clarul bine (o foaie alba ajuta foarte mult, eu folosesc o marire mai veche, intoarsa pe dos, de dimensiunea hartiei pe care vreau sa maresc pentru stabilirea inaltimii coloanei si a fixarii clarului) asa ca aveti rabdare...
Cand ati gasit clarul, stingeti lampa (de la timer, de pe comenzile aparatului de marit daca are asa ceva). Puneti filtrul rosu sub obiectiv si setati diafragma pe obiectivul de marit ca fiind diafragma maxima + 2. Adica daca obiectivul are 2.8 inchideti la 5.6. De ce? Pentru ca in general acolo este definitia maxima a obiectivului.
Apoi luati o coala din pachet si taiati-o franjuri. Cam 3 cm latime sau cat vreti voi (nu faceti risipa cu bucati prea mari). Fasiile vor servi drept strip testuri pentru stabilirea expunerii.
Apoi se ia o fasie, se pune pe platou si se stabileste un timp.
Sa zicem 4 secunde la 5.6. Alegeti o zona relevanta pentru test pe negativ. Avand filtrul rosu intercalat puteti aprinde lumina la aparatul de marit intrucat pe hartie nu se va imprima nimic, negativul proiectat rosu servindu-va ca sa va dati seama unde sa pozitionati testul. (de ex una care contine si alb si si negru). Stingeti becut aparatului de marit si dati la o parte filtrul rosu. Expuneti. Puneti filtrul rosu la loc. Pozitionati stripul doi. Dati la o parte filtrul rosu. 10 secunde. Expuneti. Filtrul rosu peste obiectiv din nou. Pozitionati stripul trei folosindu-va de lumina rosie. Scoateti filtrul rosu. Inca unul 1 secunda. Sunt timpi la pura intamplare, in general insa se poate folosi dublarea timpului precedent. Echivalentul in fotografia negativului ar fi Bracketingul.


Developarea
Se developeaza testele si se observa care e cel mai bun strip. Developarea se face tinand si plimband prin revelator bucatica de hartie pana se observa dungi pe ea (dar fara a depasi timpul indicat de producator), apoi spalare intermediara ca sa se duca revelatorul si apoi fixare. Daca ati inchis bine hartia si strip-urile sa fie toate fixate bine, puteti aprinde lumina alba sa vedeti daca a iesit bine ceva. Decideti daca sunteti aproape sau nu.
Procesul este cu atat mai anevoios cu cat sunteti mai incepator. In general cu putina experienta o sa puteti decide timpul dupa 2 teste sumare daca aveti negativele expuse coerent.


Atentie: timpul de expunere se schimba daca umblati la coloana sau la diafragma obiectivului de marit. La fel se schimba si pentru alt negativ mai dens sau pt alta marca de hartie! Pentru repetabilitate va sugerez sa notati pozitia coloanei, diafragma, obiectivul, negativul nr si timpul folosit (eventual gradatia).
Odata ce ati gasit timpul cu teste, puteti expune o coala intreaga. Pozitionarea colii se face sub filtrul rosu al aparatului de marit. Se stinge apoi lampa aparatului de marit, se da filtrul la o parte (vedeti sa nu existe vibratii) si se expune.


Incheiere
Cam asta ar fi tot. Va las sa descoperiti magia aparitiei imaginii pe hartie, chinul gasirii timpului potrivit (de multe ori o sa vi se para ca nu se poate), chinul curatarii tavilor si a gasirii gradatiei potrivite pentru negativul respectiv, etc.
Solutiile se pot refolosi cam 48h daca sunt inchise ermetic, altfel riscand oxidarea.
Tavile se spala impecabil.
La fel si pozele dupa fixare, sub jet de apa, minim 5 min RC, minim 2h FB. De uscat se pot usca pe faianta (se lipesc fiind ude). RC-ul se usuca destul de rapid (cam in 20 min max) si sunt gata de admirat. FB e mai pretentios, trebuind uscat pe o presa calda cu folie de inox.


Mai greu este de intrat in automatism, lucru pentru care am sa mai repet procedura:
- deschide la maxim diafragma obiectivului
- aprinde lampa la aparatul de marit.
- pune clarul
- stinge lampa
- pune filtrul rosu
- pune +2 la diafragma
- aprinde lampa
- pozitioneaza hartia sub negativul "rosu"
- stinge lampa
- seteaza timpul
- da la o parte filtrul rosu
- expune

Dar cu timpul o sa invatati si asta rapid.

Ce e de retinut:
- vedeti sa nu voalati hartia cand tot umblati la lumini. Inchideti cu scotch cutia cand terminati de marit
- nu "trageti" de fixator/revelator pana la epuizare ca riscati pete galbene
- daca ati expus prea putin hartia nu incercati sa o tineti mai mult in revelator ca nu rezolvati nimic, nu e ca la film
- grija mare la curentat!
- nu puneti mana pe becurile de halogen ca puneti grasime pe ele
- daca aveti un negativ moale puteti folosi o hartie contrast ca sa-l aduceti la grad normal si invers.
- incercati sa aveti negative cat mai uniform expuse, altfel riscati la test strip-uri pana se termina hartia...
- incercati sa va stabiliti o hartie care va place, fiecare producator avand alta curba de invatare, alte dichisuri (cam ca la filme).
- invatati sa recunoasteti gradatia potrivita
- nu puneti foaie mare pana nu v-ati lamurit cu stripuri ca e totul perfect. Coala mare costa mult!
- incercati o data in viata macar virarea si o data in viata alta hartie decat cea cu care v-ati obisnuit. S-ar putea sa va placa, s-ar putea sa nu. Macar ati incercat.
- nu va zgarciti la obiectivul de aparat de marit. E cel care va va ramane chit ca schimbati tot laboratorul in rest.
- daca nu va permite coloana sa mariti mai mult, intoarceti cu totul (adica la 180 grade) si mariti cu aparatul stand pe birou si hartia pe jos de ex. Sau rotind capul la 90 grade si coala prinsa pe perete.
- nu va apucati sa mariti color acasa daca nu stapaniti procesul a/n si nu aveti conditii de climatizare corespunzatoare. Pe scurt: donít.
- sa aveti mereu bec de schimb in casa. Nu e nimic mai frustrant decat la 3 noaptea sa ramai fara bec cu jumatate de film marit si restul in asteptare...
- notati rezultatele sa nu mai recautati apoi timpul corect
- confectionati un strip test pattern. Se gasesc metode simple. Daca nu va place bricolajul se poate cumpara de la Paterson.

Cam asta ar fi. Succes celor care indraznesc, a lor e lumea!

Bibliografie utila:
- toate cartile de fotografie mai veche, de la Stapf pana la Dicu. Mai toate au o sectiune de laborator. Ctein pentru cei care vor mai mult (si stiu sa caute).


Succes!

© Alex Radu     2006-12-07
Toate drepturile asupra articolului apartin autorului. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din aceasta pagina este posibila numai cu acordul prealabil scris al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii.
Vizionari 10670
Autor Vizualizeaza profil
Tutoriale ale acestui autor Afiseaza
Galeria de imagini a acestui autor Afiseaza
Evalueaza articolul Lasa un comentariu
Ultimele Articole
Reborn...
Viata la tara intr-o alta t...
Joaca cu format mare...
Humanless...
Vederi din Bucureş+i...
Ultimele Tutoriale
"G" ! it is a Canon !...
Exponometru digital...
Nikon Df...
Diafragma ca mijloc de expr...
Pentax, the real thing...
Total Resurse
Fotografi (1)
FotoCluburi (8)
Service-uri (6)
Sali expozitie (1)
Facultati (7)
Ultimele Discutii
Reborn - Cosmin Munteanu...
Viata la tara intr-o alta...
Salonul international de ...
"G" ! it is a Canon ! - C...
Pentax K-1...
© Fotomozaic.ro 2017 Termeni si conditii