|
Panning |
|
© Cristi Mirica 2006-12-18 |
Categoria:
Tutoriale \ General
|
La inceputurile fotografiei oamenii cautatu inghetarea miscarii. Si cum mijloacele tehnice nu permiteau singura solutie era reprezentata prin expunerile de ordinul minutelor, cu impedimentele de rigoare (mai ales pentru subiectii umani).
Odata cu evolutia tehnicii fotografice s-a ajuns la timpii aceia mult scurti mult ravnit la inceputuri.
Ingetarea subiectelor, oprirea curgerii timpului reprezenta un avantaj in cadrul instantaneelor dar totodata, pentru o alta categorie reprezenta un dezavantaj. Instantaneu este total opus senzatiei de miscare, de deplasare.
Senzatia de miscare poate fi exprimata in fotografie in doua moduri :
- prin pastrarea unei pozitii fixe a aparatului foto si printr-un timp de expunere suficient de lung astfel incat subiectul ce se deplaseaza apare neclar;
- prin urmarirea subiectului cu obiectivul in timpul expunerii, astfel incat fundalul sa rezulte neclar in timp ce subiectul ramane bine conturat.
Prima metoda, desi sugereaza miscarea, este mai mult o reprezentare ce tine de exprimarea artistica.
A doua metoda reprezinta paninning-ul propriu zis (pan alaturi de tilt sunt miscarile de baza ale unei camere foto/video). Panningul este tehnica cel mai des intalnita la fotografiile de motorsport. Bineinteles ca tehnica se poate aplica si in alte genuri de fotografie (un copil in leagan, de exemplu) dar in general cand spunem panning spunem motorsport.
Ftografiile de panning tin seama mai degraba de latura tehnica si lasa mai putin loc exprimarii artistice de aceea voi expune cateva din chestiunile ce ajuta in abordarea acestui tip de fotografie.
Pozitia corpului este foarte importanta. Picioarele sunt bine asezate pe pamant, la distanta unei latimi de umeri intre talpi.
Pozitia de baza va fi cu varfurile talpilor vor fi asezate in directia in care se va afla subiectul cand vom incepe declansarea.
Aparatul bine lipit de ochi, coatele pe langa corp, trupul aplecat putin spre inainte.
Presupunand ca subiectul (masina, motocicleta) vine din partea stanga, vom rasuci trupul din spolduri spre tanga si vom urmari prin continuu traiectoria acestuia prin vizorul aparatului.
Declansarea se va realiza cu o fractiune de secunda inainte de a ajunge in pozitia de baza continuandu-se urmarirea subiectului spre drepta, cu obiectivul, inca 45-60 grade. Apasarea pe butonul de declansare se va face lin si continuu.
In acest caz distanta fotograf-subiect ramane (aproape) neschimbata.
In functie de traiectoria subiectului si de viteza acestuia in punctul de declansare se va stabili viteza de declansare.
Pentru o viteza de 80-120 km/h un timp de minim 1/90 e absolut OK.
Cu cat viteza subiectului scade intr-un viraj de exemplu trebuie sa crestem timpul de expunere pentru a mentine senzatia de miscare. 1/60 in general merge.
Pentru mani mai antrenate, timpi de ordinul 1/30 1/15 dau rezultate absolut spectaculoase.
Acelas lucru se aplica si in cazul focalei cu care fotografiem. Focala mica marim timpii de expunere. Focala mare se pot utiliza si timpi mai scurti.
Timpul de expunere se alege, dupa cum spuneam, in functie de viteza subiectului in momentul fotografierii. Pentru aceasta se masoara expunerea si se alege diafragma corespunzatoare timpului de expunere dorit.
Nu este necesar a ne bate capul cu profunzimea de camp in ideea de fundal in afara focusului pentru ca fundalul va fi in ceata oricum din cauza miscarii.
Daca lumina existenta nu permite obtinerea timpului dorit, utile sunt in acest caz filtrele ND.Un +2 si un +4 ar fi de ajutor. Sau macar un filtru de polarizare care asigura coborarea cu 2 trepte EV.
Focalizarea de va face manual. Obiectivul se prefocalizeaza in zona in care va fi subiectul. Din nou nu este necesar in a ne bate capul cu profunzimea de camp in ideea de subiect totalmente clar in cazul asta pentru ca mai mult ca sigur vom lucra cu diafragma mult inchisa f/11-f/16 iar profunzimea de camp va fi suficienta.
Exceptie ar face fotografierea cu un teleobiectiv de 600mm de exemplu cu filtre ND astfel in cat diafragma sa fie undeva la f/8.
O alta modalitate ar fi utilizarea functiei de Autofocus continuu a aparatelor moderne. Pozitia fotografului ar trebui sa faca un unghi de cca 45 de grade cu pozitia de deplasare a subiectului. Se focalizeaza pe subiect si se urmareste acesta, aparatul mentinand focusul. In acest caz distanta subiect-fotograf se schimba destul de repede.
Nu confundati paningul cu functia de Focus-tacking. Acesta functie permite schimbarea senzorilor de autofocus ai aparatelor pentru a mentine subiectele clare insa si fundalul ca fi clar, rezultand imagini inghetate
Cum spuneam si mai sus, este un gen de fotografie tehnica. Presupune ceva exercitiu si un loc bun pentru asta ar fi chiar in oras, la marginea strazii. Odata stapanite miscarea trupului si apasarea lina pe butonul de declansare restul sunt mici detalii.
|
© Cristi Mirica 2006-12-18
|
Toate drepturile asupra articolului apartin autorului. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din aceasta pagina
este posibila numai cu acordul prealabil scris al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii. |
|
|
|
|
|