Forum Fotomozaic

penntru cei mici nu stiu.

stiu insa ca meseria se fura nu se invata. La fel si pasiunea.

@ doc
aia-i... mi-e teama ca ne gandim prea putin la copii, poate si pentru ca ne gandim rar si la pasiuni. Eu ma simt chiar vinovat, as incerca ceva, nu stiu ce.
Nu-i vorba neaparat de un club dedicat foto, poate doar o sectiune pe acest forum special pentru  copii (sa-i credem pe cauvint ca au mai putin de 14 ani, de exemplu)- un fel de "kid's corner". {emoticon cu scarpinat in cap}
@ degetica- deadline-urile din Ro nu apartin mediului corporatist sau firemelor in general, ci clientilor, autoritati locale si centrale de o maxima iresponsabilitate si incompetenta - eu am frecvent contracte pe 25% din cel mai scur timp posibil pe pamant... ce sa alegi: "moarte pe bani"? sau "moarte prin infometare"?
OT Eu am vazut piane la care nu canta nimeni... EOT

Foarte bine alese fotografiile , la subiect .Toate!

Uite, Rotary Club Arnhem/Rijn Olanda si Rotary Club Bacau Romania, cu Rotaract Club Bacau, organizeaza o tabara de creatie pentru copii, creatie artistica ce include si arta fotografica, undeva zilele asta. Nu reusesc sa  gasesc mai multe detalii, dar cred ca sunt multe astfel de situatii (chiar incipiente). Scriu chair acum la Rotary Club, sa vad ce date au ei. Si Kiwanis Romania au ceva procupari, dar mai mult cu copii supradotati, leadership etc.

impresionant articolul, fotografiile mi s-au parut foarte potrivite.

si eu am trecut prin toate fazele - stat in picioare la munca 21 de ore si muncit 36 de ore, crize de bila si colici renale de oboseala, depresie, tot tacamul. nu am cum sa scap de astea efectiv decat schimbandu-mi meseria dar am invatat s-o iau mai usor, sa nu mai sar prima din simtul datoriei... acum, dupa o pauza de 2 ani cu alte nopti nedormite pentru copil, imi dau seama ca ultimii 7 ani din viata mea au fost atat de epuizanti incat singurul lucru care m-a impiedicat s-o iau razna a fost faptul ca am avut niste pasiuni, niste portite spre creativitate si spre normalitate. ma  uit la un coleg de-al meu care face garzi la 3 spitale, nu o face pentru bani ci pentru ca poate-poate s-o ivi vreun post... oare merita? oare e normal?

si ma intreb cum as putea sa-mi schimb meseria prost platita si epuizanta pentru care am irosit deja 12 ani din viata si care continua, din pacate, sa-mi placa... problema e ca nu stiu sa fac nimic altceva...

poate ca multi sunt in situatia mea, le place ceea ce fac, nu stiu sa faca altceva si nu au cum sa iasa din sistem decat cu un efort care ar fi chiar mai mare decat cel pe care-l fac ramanand in sistem. poate ca multi se tem sau considera ca nu exista un "mai bine"

dar cred ca macar intr-o oarecare masura noi suntem cei care alegem ce insemna normalitatea si daca nu stim sa ne oprim si sa ne bucuram de viata nimeni nu ne va ajuta s-o facem.

amelie wrote:

imi dau seama ca ultimii 7 ani din viata mea au fost atat de epuizanti incat singurul lucru care m-a impiedicat s-o iau razna a fost faptul ca am avut niste pasiuni, niste portite spre creativitate si spre normalitate.

acum 2 saptamani Alexandru Tomescu (daca nu  stiti cine e cautati cu google) a avut concert la radio . Si la bis, contrar obiceiului, a spus cateva cuvinte:
"Dedic aceasta lucrare memoriei Ralucai Stroescu, care ar fi fost si azi alaturi de noi daca ar fi avut putin timp sa iubeasca muzica..."
nu va spun cum plangea lumea in sala si el in timp ce canta Bach.

insa din pacate, observ ca in afara de subiectul bun de vandut ziar, altceva nu se mai face.....