You are not logged in.
Pun aici un comentariu mai lung pentru ca nu pot face un articol.
Cand eram mic, ca orice copil, aveam si eu niste vise. Sa ajung la mare cu bicicleta si sa ajung pe K2.
De ce K2? ca era cel mai greu varf in viziunea mea. Mai greu nu se putea. Rostul exact era undeva pierdut in mintea de copil.
La mare am ajuns, intr-o zi, desi am cazut si desi era cald ca naiba. Greu e putin zis ca sa descriu drumul. Sensul la fel s-a pierdut undeva. Cert este ca mai ramasese K2.
Mai ramanea K2. Treaba, departe de stiinta multora, era undeva in cap. Planificarea era undeva dupa 30 ani. Sensul era evident pierdut undeva.
De obicei am niste ziare care ma tin la curent cu ce e in tara. Romania Libera nu mai figura de mult pe lista, din varii motive.
Azi, prima oara dupa un timp bun, am reintrat pe pagina lor. Si am dat de un articol.
Intamplator pe unul din protagonisti il cunosc personal. Candva am impartit acelasi loc de dormit sub un cer liber si senin. Presarat mai mult sau mai putin de sforaitul infernal al unui forumist mai tacut de pe aici.
Destinele s-au despartit, Alex a ales sa-si caute varfuri mai fizice in viata. Expozitia foto pe care v-o recomand s-o vedeti (desi nu am vazut-o personal dar am incredere in Alex) e aici:
http://www.fotomagazin.ro/stire.php?id=3496
Tema nu e insa asta.
E colegul sau de expeditie. Un tip despre care nu stiu nimic. Personal din interviu imi dau seama de un fel de-a fi mai copilaresc.
Cert este insa ca a schimbat ceva. El, filmarea sa si faptul pur intamplator ca am intrat pe o pagina.
http://www.romanialibera.ro/index.php?a … ;idx=86935
Articolul seamana izbitor insa cu un film care desi probabil artistic nu zice mult, sufletesc cred ca ramane undeva inauntrul oricarui om care a vazut in viata lui un munte de sus si a simtit un pic gustul taios dar curat de liber al vantului dezlantuit pe cine stie unde.
Pe scurt este vorba de un om care pleaca in tibet cu o idee si ramane acolo toata viata, desi nu fizic.
Asta cred ca s-a si intamplat. Sergiu a facut fara sa vrea o transformare.
Nu va mai fi K2. Va fi in mod cert tibet. Sper sa mai gasesc film cand ajung acolo pentru ca e o poveste de spus. Una trista, pentru oameni mari. Plasticii si coltarii vor ramane acasa pentru ca scopul s-a schimbat. La fel si omul.
Am devenit atat de insensibili la asa ceva, la caldurica si la ultimele stiri despre nikon si canon incat uitam ca desi oamenii cei mai aproape de Dumnezeu (ca altitudine si nu numai) inca mor pentru un lucru atat de obisnuit noua. Din motive care nu tin de competenta mea.
Mare lucru nu cred ca putem face in viata, suntem mici si scurti ca durata (cum ar zice un copil) insa putem sa vedem dincolo de slabiciuni si de vanitate.
Offline
transfomarea consta in faptul ca reusesti sa te dai pe tine de-o parte.
asta e unul din cele mai greu de atins varfuri.
nici macar nu trebuie sa pleci departe pt asta.
Insa, de cele mai multe ori, alte conditii decat cele familiare te "trezesc".
Pastreaza de-acuma film si succes!
Offline
Colegul lui Alex e cameraman. Ne-a spus Tzecu ceva despre Alex & Sergiu la prezentarea pe care a facut-o la Zielele Speologiei Clujene, insa nu a mentionat aceste amanunte. A spus si ceva despre situatia de acolo, insa prea putin. Foarte frumos si corect gestul lui Sergiu. In primul rand cel cu tibetanul, iar apoi cu filmatul si cu difuzarea casetei.
Ceea ce a facut Sergiu este pe undeva asemanator cu asta:
http://www.digitaljournalist.org/issue0309/lm25.html
Fotografia asta au facut-o mai multi. Charlie Cole, Stuart Franklin si altii. Nu are legatura cu Tibetul insa este tot despre China. In caz ca va intrebati, individul respectiv n-a fost calcat de tanc. Tancul s-a oprit. Aici e interviul cu Charlie Cole:
http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/asia-p … 313282.stm
Mi se pare ca am vazut si la World Press Photo niste fotografii cu situatia din Tibet. Oricum putine si pierdute intre reportaje din Irak, etc.
Last edited by ggl (13-02-2007 07:51:47)
Offline
Offline