|
|
|
|||
|
|
|
|
|
||
|
|
|||||
|
|
|
|
|
||
|
|
|||||
You are not logged in.
A fost publicat articolul:
Viena&Budapesta 2008 - romescu
Feedback pls.
Offline
Despre imagini nu prea ar fi de zis multe. Din pacate, se vad locurile, si cam atata.
Unghiurile din care sunt facute pozele si modul in care sunt facute nu este prea benefic pentru poze de arhitectura, asa ca nu prea mai am ce zice la ele.
Parerea mea e ca trebuia sa surprinzi viata in contextul locurilor respective, chiar daca e un lucru mai greu de facut. Pentru un exemplu poti vedea articolul cu Praga, care prezinta Praga dintr-o perspectiva diferita, cea a vietii oamenilor de acolo. Pentru ca monumentele se vad foarte bine in vederi si pe site-uri de turism.
Intr-adevar, pozele cu semnatura sunt deranjante datorita semnaturii.
La a treia poza ma deranjeaza prelucrarea excesiva, nu arata nicicum, arata a desene animate.
De ce ai pus a doua oara un cadru identic cu primul, dar fara semnatura?
Cam asta ar fi de zis. Lumea se fereste sa comenteze chestii care nu sunt de bine, si cred ca atitudinea asta e total neconstructiva, nu incurajeaza fotograful sa incerce mai mult sau sa incerce altfel. Si pe mine ma deranjeaza cateodata atitudinea asta, dar asta este.
Si un mic edit: nu sunt de acord cu ideea de a introduce un calup de text la inceput, care nu are cine stie ce legatura cu imaginile, apoi nici o alta informatie despre imagini. Care sunt din Viena, care din Budapesta? Unde sunt? Cateva cuvinte, nu mai mult.... si nici cu exprimarile gen "boraturi" nu pot fi de acord.
Last edited by anarhistu (08-10-2008 15:34:02)
Offline
anarhistu, sincer apreciez efortul de a merge intr-un comentariu constructiv.
Pentru ceilalti nota 2 si fara dulciuri 2 zile. Nu e frumos sa palmuiti un om care s-a chinuit sa scoata ceva. Eu sper sa fim o comunitate nu un club de mistocari. Pls!
Offline
ceilalti = eu.
ok fara prajituri si suc 2 zile, desi nu vad unde este mistoul.
ce e mai eficient pana la urma: o lauda de circumstanta, o tacere sanatoasa sau o impunsatura la obiect?
Offline
toata ziua m-am gandit ca seara o sa imi fac un pic de timp sa intru la topicul asta.
Cristi, a deranjat sarcasmul, nu l-a ajutat cu nimica pe romescu, asta e problema., n-a fost un sarcasm bine plasat care sa il ajute, nu am vazut deloc obiectul.
Pt articolul in sine:
e adevarat ca noi fetele suntem un pic mai inclinate spre poezie si dulcegarii, dar apreciem si ironia si comentariile inteligente. Deci te puteai exprima mai caustic si mai interesant decat ai facut-o atunci cand ai dorit sa caracterizezi acel grup. Nu e usor sa scrii text....recunosc. Dar cand o faci, un pic de autocenzura ajuta la slefuirea ideilor 
cam atata, despre imagini ti-a zis anarhistu.
Succes, nu te descuraja ( nu-s eu in masura sa te incurajez avand in vedere pauza prelungita...dar nah:) )
Offline
o sa imi imbunatatesc tehnica de realizare a semnaturilor cat de curand. Promit, Cristi.
Degetica si Matei: daca senzatia data de "boraturi" era una de hlizeala si sarcasm, probabil asa as fi tratat-o. Dar si acum cand imi aduc aminte, imi provoaca mancarimi de nervi. Imaginile tip vedere (a propos, asa se vroiau a fi, zau) vor tocmai sa contrasteze cu ce am scris de rau despre specimenele respective. Multumesc de pareri, sincer. Stiu ca e dur textul, stiu ca sunt "ciudate" (in sensul de aproape iole) pozele, dar ma bucur ca am ocazia sa detaliez ce a fost in capul meu...
Offline
Semnătura aia imensă şi ostentativă e enervantă. Şi de prost gust. Īmi zgīrie ochii.
Prelucrările cu fotoşopul sīnt īn cīteva cazuri atīt de exagerate, de evidente şi ţipătoare, īncīt nici nu mă pot uita la pozele respective.
Īn rest... ce să zic... fotografia de arhitectură e dificilă. E foarte importantă perspectiva, e foarte importantă lumina. Nu merge doar aşa, point and shoot. Faptul că adaugi pe calculator o vignetă, sau că tragi cu disperare de saturaţie şi USM, nu rezolvă problema. Īntre o poză slabă şi una slabă cu vignetă nu-i diferenţă prea mare.
Fii atent la expunere şi la contrast. La prima, partea albă centrală e arsă. N-ai detalii īn geamul de sus din centru. La o fotografie de arhitectură, ăsta este un păcat capital. Nici nu mai contează altceva. O astfel de scăpare distruge o poză de arhitectură, fără drept de apel.
La fel şi la a patra: n-ai detalii īn umbră (sau le ai, dar mult prea slabe). La o fotografie de arhitectură aşa ceva este de neiertat.
La o fotografie de arhitectură privitorul trebuie să vadă, să simtă, fiecare detaliu, fiecare por din piatra statuilor. Eu nu văd asta īn nici una dintre ele. Toate au un contrast prea mare şi o piatră netedă şi fără detalii.
Perspectiva mi se pare foarte obositoare. După ce văd cīteva poze de genul ăsta mă simt ca şi cum aş fi stat toată ziua cu capul īn sus, uitīndu-mă la cer. Ca şi cīnd aş vedea monumentele respective din perspectiva unui şoricel. Chestia asta merge o dată, hai, de două ori, dar nu poţi construi o serie īntreagă pe ea, pentru că devine enervantă pentru privitor. La o fotografie de arhitectură privitorul se aşteaptă să vadă monumentele aşa cum le vede el īn realitate. E bine să-l surprinzi din cīnd īn cīnd cu o perspectivă neaşteptată, dar nu trebuie să exagerezi. E ca sarea īn bucate: e bună īn cantităţi mici, dar dacă pui prea mult strici totul.
Īncă ceva de care trebuie să ţii seama la arhitectură şi peisaje. Dat fiind că subiectul este static, nu fuge nicăieri, nu se mişcă īn timpul expunerii, este acolo şi vară şi iarnă, privitorul are pretenţia ca imaginea să fie perfectă din punct de vedere tehnic. Lumina, expunerea, perspectiva, toate trebuie să fie perfecte. Aici n-ai nici o scuză. Dacă-mi arăţi o poză a lui Tăriceanu injectīndu-şi heroină, atunci nu-mi pasă nici de granulaţie, nici de lumină, nici de contrast, atīta timp cīt subiectul se īnţelege suficient de clar. Este evident că subiectul a fost greu de prins şi că nu-ţi puteai permite să aştepţi o lumină mai bună. Dacă īnsă īmi arăţi o statuie pe jumătate arsă şi pe cealaltă jumătate subexpusă, şi pe deasupra şi strīmbă, atunci nu mai ai nici o scuză.
Arhitectura şi peisajul sīnt greu de fotografiat ca lumea. Par simple pentru că nu se mişcă şi nu protestează cīnd le fotografiezi, dar īn realitate sīnt foarte dificile tocmai din cauza asta. Din cauză că lipsa lor de mişcare īl face pe privitor să aibă pretenţii mult mai mari.
Cīt despre text... limbajul este revoltător şi respingător. Nu tot ce sună acceptabil īn vorbire arată acceptabil īn scris. Hīrtia nu suportă tot ceea ce suportă urechea. Limba romānă este uluitor de bogată şi īţi oferă o grămadă de posibilităţi de a exprima ideea respectivă īntr-un mod decent. Expresii gen "şleahtă de idioţi", "tăntălăi", "borīturi", le accept īn vorbire, ba chiar le folosesc şi eu, dar le găsesc inacceptabile īn scris.
Nu te mai enerva atīta. Viaţa-i scurtă. Unii romāni nu se vor schimba niciodată. Faci ulcer sau infarct degeaba, că ei tot nu se vor schimba. Dă-i naibii şi menajează-ţi nervii. Viaţa-i scurtă. 
Sau dacă te enervezi, nu lăsa nervii să-ţi afecteze scrisul. Scrie a doua, a treia, a zecea zi, după ce te-ai calmat. Īţi garantez că va ieşi mult mai bine.
Last edited by VladSoare (13-10-2008 10:25:57)
Offline