You are not logged in.
A fost publicat articolul:
Formele sufletului - Adela Rusu
Feedback pls.
Offline
Sunt din ce in ce mai convins ca exista o "forma feminina" de exprimare, ca o voleta de balerina sau ca o silueta abia ghicita...
Am citit un SF nu demult, despre o planeta in care fiintele cugetatoare erau hermafrodite, actionand dupa caz ca femele sau masculi (Mana stanga a intuenricului se chema - Ursula K LeGuin autoarea).
E ciudat, cand vad exprimari artistice "feminine" imi vine sa zambesc, in timp ce cele masculine ma fac sa ma incrunt.
In definitiv, oricat de grozava ar fi incercarea artistica, ea nu inseamana nimic daca dupa ce privim ceva "frumos" nu ne gandim la ceea ce am vazut. Nu am zis eu asta, ci un mare intelept acum peste o mie de ani (nu imi amintessc numele, o fi Basescu? :-)).
Offline
Un împărat chinez a cerut într-o bună zi pictorului de curte să şteargă cascada pe care o pictase pe peretele palatului său, pentru că zgomotul apei îl împiedica să doarmă!
Pornind de la aceasta anecdota in care omul asociaza imaginea cu zgomotul se pot face multe asocieri intre imagini si simboluri!
Cu siguranta ,,exprimarea feminina" va fi in general ca o ,,silueta abia ghicita"...cu o tenta romantica , profunda si visatoare pe cand cea masculina va fi mai degraba pragmatica si concreta.....evident cu exceptii de fiecare parte doar asta face sa ne intareasca convingerea ca ,,Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”
Important pana la urma este mesajul transmis care de multe ori ne face sa reflectam mai atent asupra ,,e-ului nostru" !
Offline