Te trezeste ca nebuna alarma telefonului potrivita pentru ora 5:30. Nauc inca trec pe la baie si pregatesc un fel de mini mic-dejun cu ”noaptea-n” cap. E sfarsit de octombrie. E-ntuneric afara, frig, poate si ceva umezala de la ploile care-si intetesc ritmul in care vin unele dupa altele. Fierbatorul bolboroseste tot mai zgomotos pana cand termostatul ii da este gura. Apa-i gata pentru ceai. Un sandwich incropit in grabă, doua felii de paine imbratisand niste felii, una de gouda una de sunca și ceva branza tartinabila. O termini și alaturi de ceaiul acum ajuns la o temperatura care-l face potabil si sorbit in graba incape si ceva dulce, fiindca fara desert nu se putea.
Terminat. Afara-i inca bezna. Doar zgomotul masinilor si al trenului anunta inceputul unei zile lucratoare. Gata, e timpul s-o-ntind.
10 minute pana la halta, o fel de mica gara, mica dar cu multi navetisti asteptand urmatorul tren cu si mai multi navetisti spre oras. Intr-un minut vine. Cineva si-ar putea fixa ceasul dupa mersul trenului, exceptand atunci cand nu. Sper sa nu aiba loc azi ”exceptia”.
Trenul este ticsit. Toate varstele amestecate-n sarpele rosu pe sine. Scaunele duble-s ocupate de om și ”acarereturile” lui, geaca si traista, adica servieta, ruscacul sau poseta, dupa caz. Gasesti greu un loc liber, greu dar nu imposibil.
Afara se lumineaza, luminile de interior tungsten se contopesc cu cele ale luminii soarelui. Va fi o zi insorita. Unii inca mai dorm. O noapte alba sau prea scurta se mai poate recupera si pe drum. Restul stau cu ochii si mintea-n telefoane.
20 minute si orasul isi primestete inca o tura de elevi, muncitori si alte categorii.
Alearga care incotro. Ajungi in sfarsit la birou. O noua zi.
E dupa-masa. Ploaia a evitat azi sa-si mai faca aparitia. E totusi undeva prin preajma. Se simte. Deocamdata soarele face pe victoriosu.
Dupa orele 13-14 aceeasi oameni fac cale de-ntoarcere cu aceleasi trenuri, mai dispersati acum in timp, unii pe la 14 altii pe pe la 16 iar altii dupa 17.
Elevii deschid drumul de-ntoarcere.
E mult mai lejer acum. Locuri libere sunt destule. Unii elevi incep sa-si scrie temele deja-n tren, altii deapana amintirile zilei cu colegii.
Care a avut o zi mai epuizanta trage un pui de somn. Somnul de dupa-amiaza.
Mai trec 20 de minute. Inca e insorit dar cu ceva nori negri pe cer. Halta e pustie. Vreo 3-4 care coboara. Celelalte trenuri vor transporta inapoi restul care-au pornit de cu dimineata. In 10 minute usa apartamentului se deschide.
Home sweet home. Pana maine, cand istoria se repeta, cel putin in parte pana-n weekend.
|