De cand iubesc pentru intaia oara cu adevarat sunt o rasfatata. A destinului, a iubitului....asa ca din prea mult rasfat si prea multa iubire ma decid sa fac o mare nebunie.
Am doar 22 de ani...si sunt plecata la o faimoasa bursa.. dar ce conteaza?
Eu anul asta imi doresc un copil!!
nici n-apuc bine sa trimit dorinta mai Sus, ca se si intampla. Sunt tare speriata....dar ma cred matura. O femeie in toata regula. Cred ca nu mai sunt copil....
Cele 40 de saptamani trec ca prin vis, din rasfat in rasfat. Nimeni nu pare sa-si dea seama cat de mult m-am maturizat. Nu aud decat...aaah, o sa fie un copil cu un copil, uita-te la ea!! In luna a noua la piata mi se spune: poftim restul, fetito. Bebelusul se misca inauntru, iar eu ma gandesc doar la momentul in care voi cuceri lumea cu fetita mea in brate. Cum nimic nu se va schimba, doar se adauga in familie ceva mic si dragut, care rade si zambeste toata ziua. Cum am fost si eu cand eram copil.
Nici azi nu inteleg cum in 5 minute s-a schimbat totul. Dupa o zi intreaga in asteptarea nasterii aud niste cuvinte total straine si dubioase: Felicitari, sunteti mamica!
Politicoasa, zambesc slab...bine ca am ochelarii pe nas, sa vad si eu la ce se refera astia.
Dupa 2 ore iar ma bulverseaza, mamico, ti-am adus bebelusul , stii cum se face??
Ce sa stiu, nu stiu nimica. Stau intepenita pe un pat de spital si iesita din trup observ cum asistenta o ajuta pe mamica asta speriata sa-si hraneasca pruncul pentru prima data. Aaah, si mama nu e cu mine!! Vreau la mama...nu's decat un copil!!!!!!
Si mi-e frica sa nu gresesc, cine m-a pus pe mine sa fac o asemenea prostie?
O sa nenorocesc biata fiinta de langa mine.
Dar fiinta nu se lasa neneorocita. Isi ia portia ei cu indarjire. Nu ma lasa sa dorm, nici sa mananc, nici sa gandesc, ma forteaza sa cresc mare.
Cand implineste o luna , da fix o luna,imi explica de ce toate astea nu sunt in zadar.Intre doua reprize de urlete imi zambeste nespus de frumos, uitandu-se direct in ochii mei.
Imi spune... haide, trebuie sa cresti! te ajut eu!!!
Si cresc. Imi dau licenta, alaptez, nu dorm, compun, am concerte peste concerte, examene peste examene si cresc. Incet, incet.
Fiinta se doveste a fi mult mai matura ca mine. Imi explica exact ce am de facut. Cand gresesc, ma sanctioneaza cu un urlet scurt si hotarat. Cand vede ca clachez, inventeaza ceva . Dupa varsta, fireste. Se rostogoleste, se ridica in picioare, merge in 4 labe, incepe sa vorbeasca, sa cante, sa joace sah, sa fotografieze…
(© Ada-Sofia Ulubeanu)
Si, mai sa fie...toata lumea o lauda!! Hmmm, imi suna cunoscute toate vorbele, insa de data asta nu mai sunt eu subiectul din propozitie. Nici ca-mi pasa!
Cand ma intreaba lumea ce mai fac spun…Sofia a invatat sa...Sofia zice ca....Sofia...Sofia...Sofia........
si acum cateva zile un copil m-a intrebat:
- mama lu Sofia....o lasati pe Sofia sa vina sa se joace cu noi pe strada????
Sabina Ulubeanu,
compozitoare
|