Daca as mai incepe si de data asta cu "ochii cat ouale", probabil ati
zice ca nu stiu sa fac alta comparatie pentru modul in care ma trezesc
de obicei. Ma rog, de data asta ar fi fost "cu capul cat banita dupa o
noapte dormita iepureste. Si da, iar am plecat singur in aventura.
Plecare de acasa: ora 8. Iau centura, mai mult off-road, de altfel, ca
sa trec de sirul de tiruri. La un moment dat, mergand in coloana la 40
la ora, ma plictisesc si ma apuc de facut jaloane pe strada, cica sa
incalzesc gumele. De fapt, eu doar ma plictiseam. Si se pare ca nu eram
singurul. Atat conserva din fata mea, cat si cea din spate incep sa
faca acelasi lucru. Ma bufneste un ras grav, la fel ca si pe ceilalti
doi. Iau autostrada pana la Fundulea, dup-aia ma duc pe drumul vechi.
Pentru ca e mai liber si ceva mai virajat. Ah, da, si are benzinarii :D. Pana la Cernavoda, exceptand vreo doua muste care nu gasisera altceva
mai bun de facut decat sa-mi intre in casca si de politistul de la zona
de taxare de la Fetesti care, desi m-a vazut ca merg incet (aveam 40-50
la ora, oricum), imi facea zambind un semn de "mergi mai incet".
Medgidia, scurta realimentare, cateva cuvinte cu niste tipi cu un
peugeot asupra mobrei, stanga la Poarta Alba, catre Navodari. Un ultim
pit-stop langa rafinarie, bag gaz proaspat si dau o mica tura
trotinetei.
No, acum stiam ca ar fi trebuit de mai multisor sa
intind lantul, dar nu credeam ca-i chiar atat de grav. Si mi-ar mai fi
trebuit si ceva de uns. Exact. Un scooter acvatic (ski-jet?!) si
proprietarul care baga ulei de 2T. "N(u va suparati, imi puteti da
cateva picaturi de ulei sa dau pe lant?)" M-am oprit la "N". Cand sa
zic "u", bidonul, inca plin, era in cadere libera spre fundul cosului
de gunoi. Damn. Ma fac ca vreau hartie sa-mi sterg nasul si ma uit in
cos. Bidonul era acolo. Ma rog, era mai aproape de China. Iar eu ar fi
trebuit sa ma bag cu totul ca sa-l scot. Am zis pas, chiar motociclist
cautator in gunoi n-am ajuns :). In fine, zic ca mai merge. Si ma duc. Deja se aud clocanituri. Nu-i a'
buna. In Corbu ma uit stanga-dreapta dupa pietroaie. Gasesc un munte de
pietroaie, ma lupt cu cel mai mare, ma lupt cu motoreta sa o suspend pe
el, scot cheia de 24 si ma apuc de lucru. Bine ca sunt undeva in
lateral, altfel s-ar fi uitat lumea ca la urs, probabil. Dusa roata la
pozitia 6 din 7, observat vreo 2 dinti la pinion mancati, facut planuri
de cumparat kit de lant pana la Turul Romaniei. Vadu, plaja.
Oh, da, plaja. Nisip, scoici, apa sarata, tractiune aproape
nula. Deja aveam vreo 20km facuti pe asfalt, teoretic inca vreo 40 pana
la Gura Portitei si vreo 30 pana in Mihai Viteazu pe la Canalul 5. Deci
benzina ar trebui sa ajunga. Incercat mai multe tipuri de nisip sa vad
pe unde pot merge altfel decat cu spatele patinat. Raspuns? Pe
nicaieri, basically. Doar pe scoici sau, in lipsa lor, pe zona umeda
unde se sparg valurile am ceva aderenta. Oricum, eram setat pe mers
economic si, desi mai puteam pe anumite portiuni, n-am tras de ea la
mai mult de 60km/h. Pe plaja 4 turiste (doua nakeduri ;) ), multe chestii aduse de valuri (asta ca sa nu intrebe careva care-i
treaba cu monitorul), stoluri de pasari si un cort gol. Ajung la primul
canal deversor, trec peste pod si-i dau blana pe drumul de langa lac ca
mi-era lene sa ma mai duc din nou pe plaja. Pana cand si asta se
infunda. Se infunda cu un stavilar, la al doilea canal deversor, cel de
la Periboina. Optiuni: ma intorc sau ma risc.
De fapt, nu era nicio optiune. Am zis ca ajung la Gura Portitei, ma tin
de cuvant. Intai o mica desciere. In cea mai lata parte a lui, betonul
avea ~ 1 metru latime, exceptand insulitele. In cea mai stramta, la
final, era un podet de lemn de vreo 60cm latime cu bara de sustinere pe
stanga. Ca si obstacole, o macara si un vagonet. Distanta masurata pe
Wikimapia, 356m. Si eu care vreau sa trec cu motorul. Tura de
recunoastere, totul pare in regula, desi va fi groaznic de greu. Si asa
a si fost. Macaraua era insula, deci n-am avut probleme, dar vagonetul
a trebuit sa-l imping vreo 100 de metri pana la alta insulita, timp in
care a deraiat de doua ori. Si a mai ramas podetul. Dau sa ma urc pe
el, dau cu deflectorul de vant in bara de sustinere. Nasol. Scoate
sculele, demonteaza maneta de ambreiaj cu deflector cu tot + oglinda.
Cu ea atarnand, cu o briza destul de puternica din dreapta, cu piciorul
meu drept care statea pe marginea podetului, cu mare grija sa nu ating
bara, cu 2 ani imbatriniti cand o pala de vant ma dezechilibreaza
putin, cu trepte imense si abrupte la sfarsit, dupa o ora jumate, sunt
pe partea cealalta. Savurez multele tigari ale victoriei, beau juma' de
sticla de apa si dau telefoane prietenilor. Si montez maneta la loc.
Echipat din nou, indrumat de cativa pescari din zona, o iau pe drum. Am
zis drum? Scuze, mai corect ar fi fost fosta carare nefolosita de zeci
de ani. Si asta deoarece cararea se intrezarea doar in anumite locuri
printre ierburi si nori de tantari. La prima pescarie, imi bag piciorul
si o iau catre plaja. O plaja ceva mai tehnica de data asta, plina de
zone de nisip foarte fin si cu prea putina tractiune. Pana ajung in
marea statiune Gura Portitei.
Decent aranjata, desi parca prea comerciala. Dar deja e irelevant. Dupa
4 ore de cand am parasit asfaltul, sunt la destinatie. Poze, mers pe
langa motoreta din cauza de caini innebuniti de zgomotul motorului,
telefoane acelorasi prieteni. Si intrebari de drum catre Canalul 5.
"Da' stii ca e stavilarul rupt, nu?" :O:O Oh, sa-mi bag p^!@. "Tu du-te pana acolo si sigur te trece cineva cu
barca" Ma uit pe odometru. Am 62 de km. Nu cred ca am batut vreun
record de economie la modul cum am mers pe plaja. Poate doar negativ.
Iar benzina nu mi-am luat in sticla de fraier. Mmmmmooocheiii, hai sa
vedem ce pot face. Drumul pana la Canalul 5, mai rau decat cel dintre
Periboina si Gura Portitei. Nu se vede absolut nimic, insa stiu ca
undeva pe mijloc e un foarte mare sleau, probabil facut de un tractor.
Ma si dezechlibreaza la un moment dat, reusesc s-o tin dreapta totusi.
Insa imi vine la nas miros de paine. Ce mama ma-sii?! O privire in
dreapta. PANICA!! Nu am cum sa pun motorul pe cric, dar gasesc repede
un bat si incep sa scobesc cu el. Tot motorul era acoperit in spice ca
de grau, iar cele prinse intre piston si evacuare se prajisera si
fumegau. Bun, de acum mergem mai incet si pe unde mai vad drumul. Cand
ajung la ecluza, temerile se adeveresc. E rupta. De pe partea cealalta
ma latra cainii, iar un om se apropie. Nu ma poate trece cu barca, e
prea puternic curentul. Am simtit cum mi se taie picioarele.
Sa
recapitulam. Nu mai am foarte multa benzina, drumul de intoarcere ar
insemna o trecere pe acelasi stavilar de la Periboina, e ora 5. Inapoi
la Gura Portitei, imi iau si o mica tranta prin sleaul mai sus amintit
si iar reusesc sa invart putin tuburile furcii. O ridic instant, mai
ales ca pe stanga are tendinta sa curga benzina, iar motorul e
fierbinte si acoperit de paie. La docuri se gasesc si solutii de a
ajunge inapoi pe mal: salupa la 250 de lei sau vapor la 50 de lei, dar
trebuie sa-l astept pana pe la 8. Evident, astept vaporul. Intre timp,
curat motorul de paie si ma uit la meci. In pauza vine si micutul
vaporas, arunc mobra in el si decid, de comun acord cu "capitanul", sa
plecam dupa meci. Traversarea de o ora e numai buna ca sa ma zgaltaie
pana in pragul vomei, desi in afara de 3 biscuiti nu ar avea ce sa iasa
din mine. La ora 10 noaptea sunt in Jurilovca. "Capitanul" binevoieste
sa-mi imprumute cativa stropi de ulei si ung putin lantul. Catre
Bucuresti. Cu toata viteza inainte. Pana la prima benzinarie,
bineinteles :))
Reinnoiesc proviziile de Cola, bag un taur rosu de control si
cap-compas spre Harsova. Drumul? Suficient de bun incat sa ma tina in
priza, suficient de prost ca sa nu-mi permita mai mult de 80 la ora.
Pana in DN, evident, unde chiar ii dau blana. Tot aici, intr-o zona de
blana dau si de o zona de ceata densa fara sa-mi dau seama. Si, cum
ceata nu vine niciodata singura, aduce si o curba destul de stransa pe
stanga, pe urcare. Franat la limita, eliberat frane, intrat in curba cu
genunchiul jos, trecut toate transpiratiile, injurat de toti dumnezeii,
trecut cu bine. Aproape de pod ma opresc intr-o alta benzinarie ca sa
imi revina zona dorsala in simtiri. E 12 noaptea. Si mai am 200km pana
la Bucale. Trecut pod, injurat ca nu vad nimic pentru aia 4 lei platiti
ca sa mi se deschida bariera. Realimentez in Tandarei intre pustani cu
Dacii, fascinati de "sa moara Franta, ce suspensii are", intrebari
clasice gen "cat consuma?" si "cat baga?", plecat si inceput facut
turturi. Cand eram pe vapor mi-am mai pus pe mine si puloverul pe care
l-am luat in ultimul moment de acasa, dar acum era prea de tot. Prima
data cand mi-am dorit sa fi avut o vitezana. Carenele si-ar fi facut
toti bani. Asta deoarece peste 80 la ora tremuram cu mobra sub mine.
La
3:36 sunt in spatele blocului. Dupa 750km, dupa 19 ore, dupa cea mai
misto, dar si cea mai oribila aventura a mea. Adorm bustean. Nu de
alta, dar dimineata ma voi pregati sa ma acroseze unul, eu cu masina
fiind, si sa fuga. B-34-LAW, data viitoare aminteste-ti ca esti un
Mitsu Pajero, nu un Piaggio Zip. Poate, fara carnet, o sa inveti ce-i
ala strecurat.
http://www.motociclism.ro/forum/index.php?act=attach&type=post&id=333957 Harta
|
