|
Nu mai este nimic de furat |
|
© Linda Serbănescu 2007-01-08 |
Categoria:
Articole \ Eseuri
|
Mi-a atras atenţia cu multă vreme în urmă. În curtea pustie, plină de bălării, casa cu geamurile sparte, arăta ca un camarad bătrân uitat pe câmpul de luptă, mumificat în aşteptare. Într-o zi, uitându-mă mai de aproape, am remarcat inscripţia mâzgalită cu creta pe uşă:
NU MAI ESTE NIMIC DE FURAT

Umorul acesta amar m-a amuzat la început. Am să-i fac o poză, mi-am zis, ca să nu se piardă pur si simplu stearsă de ploaie. A trecut un an, poate mai mult, fără să reusesc să ajung acolo cu aparatul. Inscriptia era tot acolo, mai greu lizibila, dar rezistând trecerii timpului. Am pozat-o într-o zi, rusinându-mă putin de ceea ce făceam: deveneam partener al celor care furaseră.
O vedeam zilnic, dar în
loc să mă amuze începuse să mă întristeze: era prea neaoş românească,
prea mioritica... ar fi putut la fel de bine să se afle pe uşile
tuturor caselor, emblematica si absurdă resemnare în faţa unei
realitati deloc implacabile. Mă făcea să mă întreb cine e mai
responsabil: cei care furaseră totul sau cei care plecaseră si lăsaseră
casa în paragină... Părea că la o asemenea inscriptie nu mai e nimic de
adaugat, nici un happy-end... si totusi într-o bună zi pe gardul casei
a apărut o plăcută albă:
PROPRIETATE PRIVATA
Mă bucuram gândind ca o sa văd casa revenind la viată. Îmi
devenise dragă acea casă, cred că mi-as fi dorit putintel să fie a mea.
După
câteva luni bălăriile din curte erau la fel de mari, casa la fel de
dărăpănată. Inscriptia ’’proprietate privata’’ era tot acolo, cu câteva
litere lipsă... Doar uşa dispăruse! Se pare că mai fusese ceva de
furat...
|
© Linda Serbănescu 2007-01-08
|
Toate drepturile asupra articolului apartin autorului. Reproducerea integrala sau partiala a textelor sau a ilustratiilor din aceasta pagina
este posibila numai cu acordul prealabil scris al autorului. Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii. |
|
|
|
|
|