A trecut ceva timp de cand n-am mai spus, fotografiat sau zis ceva. Ceva mai mult.
De ce? pentru ca asa e viata. De multe ori ne intrebam care e rostul.
Unii zic sa faci plozi, altii zic sa faci bani. Tu insa ai o idee in cap, sa faci doar ceva in ceea ce crezi.

Zis si facut. Lasi in urma siguranta, lasi in urma evidentul, lasi in urma previzibilul si te lansezi intr-o nebunie.
Pleci din firma care-ti dadea stabilitate, iei curentul care-ti vine in fata si te afunzi. Asta acum un an.
In ce te afunzi? Intr-o nebunie de luni, ani, secole, nu conteaza. Important este sa faci ceva in ceea ce crezi.

Mai iei si trei nebuni pe drum si iti spui ca naivitatea nu e un lucru rau. Nu, naivitatea nu e un lucru rau. Rau e sa nu mai speri. Sa nu mai crezi. Sa nu mai faci ceea ce crezi.

In seara asta, de 2h mai precis, noi astia naivii am decis ca vom merge mai inainte. Nu stim cat de lung e podul din fata noastra, cert este ca suntem oameni si ca vrem sa speram, vrem sa iubim si vrem sa credem.

Vom vedea ce va fi.

Mi-era dor de voi si promit sa revin in locul de mai jos cu un aparat din alea sute care au cam strans praful prin casa. Va sunt dator.