Sunt aproape doi ani de cand am mers sa imortalizez locurile de la Basarab, odata cu inceperea constructiei pasajului. Si de atunci s-au schimbat multe. Drumul meu catre serviciu dimineata si catre casa seara, traficul in Bucuresti si firele de par alb.

In fiecare zi, dimineata, drumul spre serviciu ma apropie de zona Grozavesti, atat cat sa vad inceputul viiorului pasaj iar seara din capatul bulevardului Titulescu zaresc cele doua turnuri - viitoare turnuri de sustinere - balizate, in zona garii Basarab.
Si atat. N-am mai fost demult acolo.

Deci iata-ma intr-o sambata dimineata cetoasa de ianuarie, batand la pas zona dintre Grozavesti si Gara Basarab.

S-a pornit cu mult avant treaba la pasajul asta . Sapaturi din toate partile pentru devierea retelelor eilitare si pentru aportul de clisa si praf la enviromentul Bucurestiului. Apa, gaze, curent. Iar aglomeratia deja existenta a devenit si mai mare.
Dar nu zicem nimic, e pentru o cauza nobila.

Apoi alte sapaturi, pentru pilonii viitorilor stalpi. Alta clisa pe vreme ploioasa, alt praf pe arsita verii. Tramvaiul 8 care mergea catre Gara Basarab nu mai calca de mult pe sinele de la Grozavesti, cu betonul ros de gropi adanci, devenite acum cale de rulare pentru masinile ce coboara spre centru.

Au urmat pilonii. Si cofrajele. Si parca dintr-o data, intr-o buna zi cand am ajuns pe la Carrefour Orhideea mi s-a parut ca pasajul parca s-a ridicat din pamant. A inceput sa semene a strada suspendata si a solutie ce-ar contribui la reducerea aglomeratiei prin Bucuresti, chiar si in ceasul al 13'lea.

Micii intreprinzatori din zona au trebuit sa puna lacatul. Bodega "Salamandra" din Grozavesti. Si o shaormerie si un magazin second hand din zona garii. O vulcanizare. Si cine le mai tine minte cate altele.

S-au daramat cladiri in zona. Case vechi. As fi vrut sa stau de vorba cu oamenii care locuiesc in zona, sa aflu cum le-a schimbat viata aceasta situatie.
Probabil ca am plecat prea de dimineata pentru ca n-am intalnit decat paznicii santierului care nu stiau cum sa incuie portile mai repede cand ma vedeau cu aparatul de fotografiat. Si trecatorii incarcati cu bagaje, mergand la treburile lor, cu grija sa nu se stropeasca prea tare cu noroiul lichid.

S-a inchis si vechea pasarela de metal, ce traversa sinele de tren in zona Garii Basarab. Am gasit un afis de tabla peste intrarea pe pasarela, care spunea sec ca traversarea se face prin subteran. Probabil ca in curand va fi taiata si dusa la fier vechi.


Pasajul stagneaza. Sunt luni bune de cand nu se mai misca nimic. Cam de cand s-a schimbat conducerea primariei in Bucuresti. Bineinteles, oprirea lucrarilor e neoficiala. Ca si aceasta informatie. Nimeni nu zice nimic, nici o televiziune, nici un ziar, nimeni. Nimic.
Pana atunci nu ne ramane decat sa continuam a inota printre noroaie, sa strangem din dinti dimineata in raul de masini si sa mai asteptam ceasul ala. Al 13 lea.